CÂND VEI PLECA ÎNSPRE ITALCA

Cand vei pleca inspre Itaca

fie-ti lunga calatorie

plina de aventuri, plina de invataminte

Nu te teme de Lestrigioni si de Ciclopi, nici de furiosul Poseidon;

Nu-i vei intanli in drumul tau daca

te vei inalta cu gandul, daca simtirea-ti

nicicand nu iti va parasi trupul si spiritul.

Lestrigioni si Ciclopi, nici furiosul Poseidon

nu iti vor iesi in cale

daca tu insuti nu-i vei purta cu tine-n suflet,

daca nu-ti vei aseza sufletul inaintea pasilor tai.

Sper ca drumul sa-ti fie lung,

Fie-ti multe diminetile de vara,

Iar placerea de a zari primele porturi

Sa-ti aduca o bucurie de nespus.

Incearca sa vizitezi emporiul Feniciei,

culege tot ce e mai bun.

Du-te in orasele Egiptului,

invata cu un popor ce are-atatea sa te-nvete.

Nu pierde Itaca din vedere,

caci tinta ta e sa ajungi acolo.

Dar nu-ti grabi pasii;

e mai bine calatoria-ti sa dureze ani

iar corabia -ti sa ancoreze pe insula

cand te vei fi-mbogatit deja

cu tot ce ai cunoscut pe drum.

Nu astepta ca Itaca sa-ti dea alte bogatii.

Itaca ti-a daruit deja o calatorie minunata;

fara Itaca, niciodata nu ai fi plecat.

Ti-a daruit deja totul si nimic nu mai are de dat.

Si daca la sfarsit vei crede ca Itaca e saraca,

sa nu te gandesti ca te-a inselat.

Pentru ca vei fi devenit un intelept, vei fi trait o viata plina,

si acesta este intelesul Itacai.

Konstantinos Kavafis( 1863-1933)

Read More

DRAGOŞ BUCURENCI: CRĂCIUN DE SADE

ARTICOL PUBLICAT DE DRAGOŞ BUCURENCI PE 27 DECEMBRIE 2007 ÎN EVENIMENTUL ZILEI.

Nu-i plac Sărbătorile. Îl stresează colindele. Are nevralgii pe fond de zurgălăi. Să cumpere cadouri i se pare un chin. Să le primească, o ipocrizie. N-are coroniţă de brad la uşa. La limită, nu are nici brad.

Nu trebuie să fi citit Nick Hornby sau să fi văzut "About a boy" ca să ştii despre cine vorbesc. Cu siguranţă l-ai cunoscut şi tu. Tipul care detestă Sărbătorile. Spune că va veni la petrecerea de Crăciun doar dacă i se plătesc ore suplimentare.

Zice că toată isteria asta care te îndeamnă să fii bun de Crăciun nu e decât o dovadă în plus că oamenii sunt răi tot restul anului. Mai zice şi că nu crede în Moş Crăciun, dar crede în MasterCard. Si zice toate lucrurile astea cu un rânjet pe faţă.

Pe undeva, îţi vine să-i dai dreptate. Sărbătorile de iarnă au destule neajunsuri: supralicitează consumul, produc inflaţie, poluează şi, nu în ultimul rând, îngraşă. Teoretic, ai putea fi de acord cu cei care nu le iubesc, dar ceea ce nu le poţi ierta este rânjetul cu care le desfiinţează fără drept de apel. Ţie poate că Sărbătorile ţi-aduc aminte de copilărie.

De familia care se aduna să împodobeasco bradul, de mustaţa Moşului care semănă cu a vecinului de palier, de cadourile după care tânjisei atâta timp şi pe care acum, în sfârşit, le primeai, în schimbul a două-trei versuri. Poate că şi lui Sărbătorile i-aduc aminte de copilărie. Poate că de Crăciun primea o mamă de bătaie pentru că se încheia trimestrul şi avea trei corigenţe.

Poate că nu simţea nimic de Sărbători pentru că nimeni în familia lui nu-l învăţase înca să se bucure. Poate că părinţii lui se certau între ei chiar şi la masa de Crăciun până când copiii plângeau şi cineva îi pleznea ca să nu mai plângă. Poate că nu exista masă de Crăciun pentru că tata câştiga prea puţin şi nu-i mai rămâneau bani după ce plătea datoria de la tejghea.

Poate că nu primea niciodată cadourile pe care şi le dorea. Poate că primea o groază de cadouri, dar parinţii care i le aduceau zăboveau numai cinci minute ca să nu întârzie la restaurant, iar el rămânea singur cu noile jucării, speriat de umbrele pe care luminiţele multicolore din brad le făceau pe perete.

Poate că el n-a avut o copilărie fericită. Şi poate că n-are chef să vorbească despre asta. Iar tu, cu elanul tău sărbătoresc, cu goana ta după brad, decoraţiuni şi sarmale, cu urările tale care se cer mereu întoarse, nu faci altceva decât să răsuceşti cuţitul în rană.

Şi te mai întrebi de ce-şi debitează zeflemeaua cu un rânjet pe faţă. Nu face altceva decât să-ţi întoarcă zâmbetul ingenuu cu care ai tupeul să-l inviţi să-şi retraiască traumele din copilărie.

Dar eu cred că lucrurile pot fi tranşate şi altfel decât ca un dialog al surzilor între un cinic şi un sadic. Dacă "sadicii" s-ar purta cu adevărat creştineşte şi n-ar mai juca tontoroiul pe suferinţele celor mai puţin norocoşi decât ei, "cinicii" ar fi mai puţin solicitaţi şi s-ar integra mai uşor în peisaj. Cu timpul, rânjetul s-ar estompa şi ar face loc unui surâs ambiguu, care ar face viata "sadicilor" mult mai uşoară.

Nu vreau să spun că "cinicii" ar începe să creadă peste noapte în Moş Crăciun. Dar nici cardul lor bancar nu se va mai simţi la fel de bine.

Read More

2 ZILE PANA LA CRACIUN

Doar doua zile pana la Craciun....

Totuuuul e alb, iar pentru mine, o persoana care iubeste negrul si se defineste prin el, e o situatie cam ciudata. Insa fiecare sclipire-a zapezii mi-aduce aminte de-un vis, de faptul ca fiecare dintre noi are un vis; mi-aduce aminte de-un vis pur, naiv, de cristal, de demult. Mi-aduce aminte... La fiecare geam stralucesc beculete'albastre(macar albastre daca nu pot pune negre - ar fi totusi prea scary, nu?) iar mirosul de brad imi inunda plamanii de fiecare data cand... mai trec prin sufragerie :) Mai exact abia l-am impodobit si e TOOOOOT albastru. Ma incearca sentimente ce-au fost de ceva timp depozitate intr-un coltisor al sufletelului meu, iar acum, in pragul acestei sarbatori, asezat in genunchi, si-a deschis parca ferestrele si le-a lasat iarasi sa zboare libere. Da, e dovedit, mi-au cuprins intreaga fiinta si mi-as dori sa pot darui o farama din stralucirea acestor trairi... mi-as dori sa impart in stanga si-n dreapta zambete, caldura si o canitza plina ochi cu spiritul Craciunului. Mi-as dori ca sclipirile cascadelor de lumini din oras (ce culmeaaa! sunt tot albastre :D ) sa patrunda-n inima fiecarui trecator si sa-i incalzeasca cu raze colorate macar cateva clipe existenta, sa-si aminteasca macar cateva momente ca e Craciunuuuul! E acea sarbatoare frumoasa, in care ne contopim cu lumina, iar lumina ne defineste, in care putem si (ar fi frumos) sa ne vrem a fi mai buni, mai calzi, mai zambitori... mai inocenti. Acush e Craciunul. Cred ca ma duc sa exersez cateva colinde pentru maine. Merita si profii o cantare nu? :D Craciun fericit tuturor si...sa ne-oprim o clipa din valtoarea exasperanta a vietii, doar - e sarbatoare, nu? :) "Sufla vant de sarbatoare,s-a facut lumina pe pamant!"

Read More

DECEMBRIE:ZAPADA,CRACIUN,BUCURIE,MAGIE

Decembrie...una dintre cele mai frumoase luni ale anului,este luna cadourilor,luna in care ninsoarea invadeaza orasele transformand totul intr-un ocean de ninsoare.Nemarginirea alba face ca totul sa fie desprins dintr-o poveste,copacii sa para fantasme albe iar oamenii de zapada sa apara la fiecare colt de strada ca niste ingeri care vegheaza asupra noastra.Desi suntem infofoliti cu fulare,caciuli,manusi, nimic nu ne poate impiedica sa intram in mijlocul gramezii de zapada si sa incingem o bataie cu bulgari ca la carte,sa ne dam cu sania sau sa facem oameni de zapada.Imi place sa merg cu prietenii seara prin oras,cand beculetele sunt aprinse,totul straluceste in jurul oamenilor ca o aura protectoare,sa beau ciocolata calda iar cand vin in casa sa stau lipita de calorifer ca sa ma dezmortesc dupa frigul de afara.Colindele au un mare rol in intretinerea atmosferei de sarbatoare,de 2 ani merg cu colindul,impreuna cu profesoara mea de religie din generala si nu o fac pentru bani ci pentru pastrarea traditiei,pentru linistea mea sufleteasca si pentru oamenii care sunt foarte incantati sa mai auda ca cineva vine si canta de la ultimul etaj si pana la parter,fara sa bata la fiecare usa,cersind bani.Pur si simplu,cine vrea sa dea vine si ne da,cine nu,macar i-am incantat auzul si o raza de lumina a patruns si in sufletul lui.Mai am si alt obicei cand merg cu colindul,si anume atunci cand auditoriul este un copil de cele mai multe ori impins de parinti sa stea si el in pragul usii,sa ii ofer bombonici.

In copilarie,pe 24 decembrie era regula sa fiu la strabunica mea la tara si sa merg cu copii in colindat,adica ce insemna acest colindat:porneam de la un capat al satului si ajungeam in celalalt,timp in care la fiecare poarta,proprietarul casei iesea si ne oferea covrigi,eugenii sau colacei.Apoi seara venea steaua,un grup de 5 copii care cantau:”Steaua sus rasare,ca o taina mare...”.Tot pe 24 pregateam mancarea,sarmale,paine la cuptor,cozonac si tin minte ca dupa ce plecau colindatorii cu steaua ziceam ca imi este foame,dar nu imi era foame de orice,ci de cozonac.Parca vad aceea scena:stateam pe un scaun,langa soba,cu pisicul in brate,strabunica ma tot certa ca nu e bine sa stau cu pisicul in brate,bunicul si bunica imi ziceau sa mananc si sa trec in casa la tv,sa nu mai stau pe afara,ca nu cumva sa ma imbolnavesc.Asa cum vad aceasta scena,pot simti si mirosul acela al cojilor de portocala pe care le puneam pe plita sobei,cu scopul de a mirosi frumos in camera.Tot seara venea si mosul,vedeam cadoul,ma bucuram si adormeam cu gandul la ziua care va urma.In dimineata zilei de Craciun,ma trezeam mai devreme ca niciodata,ma imbracam si ţuşti afara,unde bunica si strabunica pregateau cosurile pt pomana,colacei,mancare,prajiturele etc le puneam in cosuri,si ne imparteam,unul se ducea la vecinul din stanga,unul la vecinul din dreapta si tot asa.Dupa ce terminam cu datul de pomana,intram toti in casa,mancam si noi,apoi toata lumea statea in pat la tv;dupa amiaza plecam in vizita pe la rude,mai stateam de vorba,mai radeam si noi.Pe 26 decembrie,eu,bunica,bunicul si strabunica plecam la Craiova si ei ramaneau pana in luna martie,pt ca la tara ar fi fost prea frig sa stea,bunica avea serviciu si trebuia sa mearga,iar bunicul trebuia sa stea la Craiova pt ca avea o nepoata pe care trebuia sa o plimbe cu sania.In Craiova,cand ajungeam la mine acasa,parintii ma asteptau cu bradul impodobit,si cadourile de la Mos Craciun.De vreo 3 ani,am ales sa nu mai merg la tara,pt ca ma saturasem sa fac accelasi lucru de Craciun,am ramas acasa,unde plictiseala era mare dar singura chestie care ma incanta era ca pot sa merg cu colindul de ajun,in rest..nimic special.Anul asta,ma si gandeam ce sa fac,sa merg la tara,sa raman acasa,uite ca soarta a decis in locul meu..chiar daca m-as duce,totul ar fi egal cu 0,sufletul care se bucura de venirea mea acolo,care ma facea sa zambesc,sa iubesc,si sa simt ca traiesc a plecat,undeva sus,catre ingeri si Dumnezeu,strabunica mea nu mai este,asa ca fara ea,nimic nu mai e ca inainte.Asta e primul Craciun fara ea,e trist si totul nu ma duce decat la un singur gand:vreau sa ii dau cadou de Mos,sa o strang in brate..vreau...dar nu pot...

Sper ca voi,sa va bucurati de Craciun,sa fiti sanatosi si iubitori cu cei dragi.Craciun fericit!

Read More