Craciunul, Mos Craciun, Craciun, de Craciun, Colinde de Craciun 2013, Filme de Craciun 2013, Jocuri de Craciun 2013, Amintiri de Craciun, Colinde de Craciun, Colinde 2013, Colinde romanesti, Colinde straine, Colinde Stefan Hrusca, Filme de Craciun online, Planse de desenat, Imagini de colorat, Fise de desenat, Imagini de Craciun, Minunata lume Disney, Filme cu Barbie in limba romana, Desene animate cu Mos Craciun in limba romana, Desene animate de Craciun, Felicitari de Craciun

Cea mai mare colecţie de colinde online!

Dacă îţi plac colindele de Crăciun, intră în Universul Colindelor :)

Totul despre Postul Crăciunului

Tot ce trebuie să ştii despre Postul Crăciunului!

Colinde Stefan Hrusca

Asculta onine cele mai frumoase colinde de Craciun cu Stefan Hrusca!

Filme de Craciun de vazut online

Lista cu cele mai cunoscute filme de Craciun!

Imagini de Craciun

Descarca imagini de Craciun! Alege din cea mai bogata oferta!

luni, noiembrie 24

PRIMA NINSOARE!



E linişte în cer. Tăcut şi emoţionant. Stiau cu toţi că startul e aproape şi că pentru asta s-au pregătit tot anul. E clipa lor de sclipire, momentul în care atrag toată atenţia şi în care lasă deoparte neînţelegerile pentru a crea un tot unitar. În dansul lor se vor ghida după vânt, vor încerca să îşi demonstreze graţia dobândită în tot acest timp şi să producă zâmbete pe feţele oamenilor.
Fulgii de nea sunt înţelepţi. Nu se supără pe noi când îi înjurăm că ne-au stricat planurile, că le-am pus în pericol picioarele sau că au venit prea repede. Nu, ei sunt nişte adevăraţi profesionişti. Repetă mult spectacolul pe care urmează să-l reprezinte, caută costumaţii cât mai originale, cu toate că riscă să treacă neobservaţi. Apoi aşteaptă. Imediat trebuie să primească startul şi nu îl pot rata. Momentul e unic pentru fiecare în parte.
Pornesc! Primii fulgi sunt cei mai norocoşi. Ei dau vestea. Aceştia cad lin, ezitant şi plăpând pe pământ. Sunt de sacrificiu, pentru că se vor topi imediat. Îşi spun ultimele cuvinte, se felicită între ei, zâmbesc sincer şi observă cu inevitabilă anticipaţie mirarea oamenilor. Ştiu că misiunea le e îndeplinită şi acceptă fără regret deznodământul. Urlă: "Fulg cu fulg se face iarna"...
 Ieri a ziua lor de glorie. Şi o să se repete des anotimpul acesta. Pentru că sunt pentru iarnă ceea ce e ghiocelul pentru primăvară. Prevestesc în chip gingaş schimbarea.
Ştefan Hruşcă - Afară ninge liniştit

VIDEO: ŞTEFAN HRUŞCĂ - ASEARĂ PE-NSERATE



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.
Colinde Stefan Hrusca - Aseara pe-nserate
O poveste în sine. Colinda este un impuls pentru meditaţie, posibilitatea de a trăi o vreme altfel inaccesibilă, de a înţelege mai mult, indiferent de vârstă. Căci acesta poate e farmecul Crăciunului: aduce la un punct comun oameni din clase sociale diametral opuse, pentru care viaţa cotidiană are alte obiective şi e clădită pe diferite principii. În colindă regăsesc linişte atât copiii, cât şi bunicii lor. Colinda e universală!
În plus, colindele noastre au ceva original, ceva simplu care îţi vorbeşte despre un timp mai puţin complicat, probabil, ceva de început de lume. Clar, modest, transmiţând regulile şi crezurile vremii. Poate că nu sunt atât de vesele pe cât cele care încep să cucerească noile generaţii, dar au profunzime. Colindele româneşti de genul celor pe care le cântă Ştefan Hruşcă sunt moştenirea lor şi acum a noastră pentru viitor. Pot fi simbolul cu care să ne identificăm perioada Crăciunului în relaţie cu celelalte ţări.

duminică, noiembrie 23

CONSEMN ZAPADA!



E duminică, 23 noiembrie 2008 şi, pentru prima dată toamna/iarna asta a nins. De cum m-am trezit, după fereastra acoperită pe jumătate de jalusele, am văzut ceva alb. Era un strat subtire de zăpada afară, iar acum văd clar dealul pătat, asemeni unui dalmaţian şi încă puţini oameni afară. Nu ştiu cum se face, dar mai mereu prima ninsoare din an (evident, nu în sens cronologic) e foarte importantă. Pe baza ei se construiesc speranţele pentru nişte sărbători frumoase, reuşite. Miros de coajă de portocale.
Undeva în copilăria pierdută, de la etajul 9 asistam cu ceea ce atunci erau prieteni si vecini la prima ninsoare, într-un balcon rece si gol, patru copii sărind de bucurie, în rezonanţă cu vremea de afară pe muzica proprie de "Jingle bells". Momentul, probabil lipsit de conduită socială şi profunzime în acele zile e pentru mine portretul cel mai reuşit al fulgilor fragili care fac primul contact cu pamântul. E magie. Şi azi consemn aceaşi magie a zăpezii.
Sper să ningă şi la voi. Pregătesc câteva poze pentru zile următoare.

sâmbătă, noiembrie 22

CRISTINA: CRĂCIUNUL



Într-o iarnă grea şi friguroasă a existat un om cu barbă, de care se spunea că este Moş Crăciun. El aduce în fiecare Crăciun cadouri minunate copiiilor.
Eu în fiecare zi încerc să fiu cuminte ca să vină Moş Crăciun să-mi dea multe cadouri. Iarna îmi place pentru că pot să mă dau cu sania, să mă joc cu copiii de-a bulgăreala şi nu îmi place pentru că uneori băieţii la şcoală mă bulgăresc şi când ajung acasă sunt plină de zăpadă. Câteodată mă duc cu copiii la colindat. Pomul de Crăciun este minunat impodobit.
Iarna ne distrăm, dar când ajunge primăvara suntem supăraţi pentru că nu mai este zăpadă.

Cristina, 12 ani

ANDRADA: CRĂCIUNUL CEL MAI FERICIT



Crăciunul e cea mai frumoasă sărbătoare pentru mine, deoarece atunci a fost Naşterea Domnului Iisus Hristos. De Crăciun se merge la colindat. Mie îmi place cel mai mult Crăciunul pentru că împodobesc brăduleţul împreună cu familia mea.
Înainte de Crăciun eu îi scriu scrisoare Moşului cu ce să îmi aducă.
Eu cred că această sărbătoare este importantă pentru fiecare persoană.

Andrada, 11 ani

vineri, noiembrie 21

ANA: PARTE DIN MINE, PARTE DIN CRACIUN



 Pot sincer să spun că la mine copilaria (ca şi în cazul celor născuţi înainte de '95) a fost foarte frumoasa. De ce spun asta? E foarte simplu. Pentru că atunci am ştiut să ne bucurăm de ea, cu prieteni - care erau adevăraţi şi parcă altfel decât acum -, pentru că sărbătorile erau sărbători şi pentru că iarna, pai, iarna ningea. Cred că acest lucru e un element important din amintirile mele legate de iarnă, Crăciun şi multe altele. Era o perioadă superbă, când aveai aceea nerăbdare să vină Mosu', cadouri, girlande, cântecul instalaţiilor de brad, globuri şi câte şi mai câte.
Îmi amintesc cum tata îmi spunea mereu în ajun că trebuie să dorm pentru că numai aşa vine moşu', iar tot moşu' era cel care îmi făcea mie bradul. Şi eu, prostuţa, credeam. Până într-o zi, când atât am căutat să văd unde sunt ascunse cadourile, că am dat peste altceva: scrisorile mele pentru Moşu'. Toate deschise şi toate acolo, acasă. Am plâns pentru că am aflat că parinţii mei m-au minţit şi nu mi-au trimis scrisorile la Moş, dar eram fericită că el încă ştia ce cadouri vreau. Ce bun nene e Mosu'! Dar încă nu am terminat problema cu părinţii mei. Şi am căutat să găsesc o modalitate prin care să aflu ce se întâmplă cu adevărat. Repet, eram foarte mică. Tata avea obiceiul ca în acea zi să dispară pentru câteva ore. Iar într-una din camere nu se putea intra. Hmmm... dar, ce sa vezi? Fiind eu aşa de mică m-am uitat pe gaura cheii si, ce am vazut? Bradul impodobit! Şi încă nu trebuia să fie aşa, deoarece Moşul venea târziu.
Am mers la mama şi la tata, le-am spus că a venit Moşu' pentru că am văzut bradul gata făcut. În acel moment ai mei s-au albit la faţă pentru că nu pricepeau cum am putut eu să văd bradul împodobit. Cadourile încă nu erau acolo. Aşa că, încet, mi-au explicat şi mie cum stă treaba cu Moşul meu, iar de atunci eu fac bradul. Şi, sincer, am o adevărată plăcere să îl impodobesc! 
Pentru mine Crăciunul înseamnă veselie, moment de împlinire sufletească, un timp de pauză din tot haosul cotidian. Şi acum, în momentul de faţă înseamnă zăpadăăăăă. Îmi doresc din toată inima să ningă. Pe bune! Ar fi cel mai frumos cadou... Auzi Moşu'?, eu sunt acelaşi copil nebun şi mereu cu ochii larg deschişi, dar care visează întruna. Sunt eu, moşule, Ana, un om mare cu suflet de copil!!!
http://daysgobyfast.blogspot.com/

CRĂCIUNUL ALTFEL



Crăciunul e diferit pentru ei. Sunt copii şi găsesc fericirea în alte motive decât noi, mai puţin materiale. S-au obişnuit să-şi ia energia din lucrurile pe care noi le ignorăm. Cred că încearcă să ne înveţe ceva:
Alexandru, de exemplu, stă lângă fereastră şi priveşte afară. Zăpada pare să-l bucure, fiindcă zâmbeşte. Se mişcă nerăbdător pe scaun, în timp ce din bucătărie vine un miros irezistibil de prăjituri.
Florin e acum pe o bancă din parc şi trage cu ochiul la jocul frenetic al vecinilor. Are mâinile mici într-o pereche de mănuşi alb cu roşu. E atât de frumos să-l vezi cum deodată îşi pune una dintre palme între mâinile îngheţate ale mamei lui. O mângâie cu grijă. Ea îi zâmbeşte şi îl sărută părinteşte pe frunte. Îi ţine mâna cu aşa de multă dragoste şi începe să lăcrimeze.
În acelaşi moment, la câţiva kilometri depărtare, Loredana se dă pe pârtie. Fratele ei mai mare e în spate şi îi urmăreşte cu atenţie fiecare mişcare. Râde şi e evident că de mult nu a mai fost atât de fericită. Mâinile tremurate sunt doar unul dintre semnele fericirii.
Câteva ore mai târziu, Cristina ajunge cu părinţii, din întâmplare, la un concert de colinde. Deşi părinţii nu erau de acord, la insistenţele ei, care o trage pe mamă de mânecă, se opresc şi asistă. Cristina se uită atent la ceilalţi şi începe să se legene şi ea pe ritmul colindelor. Merg acasă fericiţi şi cu sufletele pline.
Iată poveste lor: Alexandru are 11 ani, e singur la părinţi, locuieşte cu aceştia într-un apartament mic şi e nevăzător din naştere. Florin are acum aproape 16 ani, iar la 8 ani a fost împins pe scări de către copiii din bloc şi de atunci nu se mai poate mişca fără ajutor şi nu mai poate vorbi. Loredana e o fată cuminte de 14 ani, imobilizată într-un cărucior cu rotile, iar Cristina are 9 ani, e surdo-mută şi nu a auzit în viaţa ei o colindă. Crăciunul e diferit pentru ei...

joi, noiembrie 20

SCRISOARE: ALEXE ALEXANDRU



Dragă Moşule, de Crăciun aş vrea pentru calculatorul meu o placă grafică nVidia GeForce 8600GT şi cel mai mult îmi doresc tot pentru calculator jocurile GTA IV şi CoD WaW!

Alexe Alexandru, 13 ani

ÎMI MAI AMINTESC CRĂCIUNUL!



Crăciunul este, de când mă ştiu, nu doar o sărbătoare, ci un sentiment. Totul părea în fiecare an atât de bine pregătit încât am crezut dintotdeauna că perioada asta e ruptă din altă lume. Zăpada, culorile, mirosurile de portocală, scorţişoară, de sarmale şi de brad, ordinea din casă, felul în care cei din jur deveneau parcă mai buni, sania, bucuria infinită a copiilor, colindele, cadourile, ciocolata de casă, cozonacul...
Doamne, câte mă leagă de ultimile luni din an. Pentru că, mărturisesc, Crăciunul nu a fost pentru mine doar două sau trei zile. Îl pregăteam în fiecare an cu multe săptămâni înainte, îl savuram încă dinainte de a începe prin câteva colinde şi un bulgăr de zăpadă pe care îl mâncam. Era delicios, vă asigur că nici o îngheţată nu e mai bună! Apoi urma scrisoarea către Moş Crăciun (că tot veni vorba, nu uita să îi scrii!) pe care-o scriam ajutat de mama şi o puneam cu timbru cu tot într-o cutie poştală de unde ştiam că o să ajungă la el. Era frumos, ningea şi noi făceam ornamente pentru brad.
Amintirea Crăciunurilor trecute mă face astăzi să zâmbesc. Sunt lucruri de care atunci am învăţat să mă bucur şi pe care azi le caut cu mare drag... Crăciunul e în felul în care am învăţat să trăiesc sentimentul pe care îl presupune, într-un colind vechi de-al lui Hruşcă, în mirosul de iarnă, într-un glob roşu, în "Frosty the snowman", în mine...

--
Aminteşte-ţi Crăciunul alături de noi!

miercuri, noiembrie 19

CLAUDE02: CRĂCIUN 1989



Pământ rece, o foaie de cort îngheţată ce luase forma corpului ghemuit, aer rece, urări şoptite între camarazi, memoria imaginilor trunchiate de la procesul Ceauşeştilor, zăpada aşternută lin dar sigur peste noi şi apoi... somn adânc. http://claude02.blogspot.com

marți, noiembrie 18

CEL CARE ÎNTREŢINE COLINDA



O voce recognoscibilă. Un stil modest, tradiţional, neschimbat în timp. Un talent frumos pe care România a deprins să îl primească doar în perioada Crăciunului. Şi atunci, cu braţele larg deschise. Colindătorul a câştigat un teritoriu disputat de mulţi şi un public fidel.
Stăteam în camera mare. O cameră obişnuită a unui bloc comunist, de care imi amintesc întotdeauna cu căldură. Pe jos, cu picioarele încrucişate. Aveam în faţa mea pick-up-ul vechi şi nenumăratele plăci cu muzică. Indeosebi colinde. Mama, care pe atunci era un model de sacrificiu personal, ne arăta ce trebuie să ascultăm, cum să potrivim discurile de vinil pe aparatul acela gigant. Alteori făcea asta un frate mai mare. Toţi erau preocupaţi să învăţăm ceva. Revenind, manevrarea pick-up-ului era un ritual în sine. Odată atins, el îţi înfăţişa cea mai plăcută senzaţie pe care o puteai experimenta în casă, copil fiind, la început de iarnă. Se auzea timid, poate scârtâind la început, vocea pe care ai cunoscut-o de ani buni. Acea voce caldă, care, uimitor, ştia toate colindele dragi ţie şi multe altele.
Timpul a trecut, aparatul era acum un casetofon cu deja uitatele casete. Ceva mai puţin colinde. Pus pe masa din bucătărie, din acelaşi apartament al blocului cenuşiu. Derulam întruna, apăsând obositor butoanele greoaie ale casetofonului. Noul ritual era şi el esenţial pentru că mă ajuta să învăţ versurile colindelor. Le notam pe un caiet, căci deja ştiam să scriu. Cresc repede copiii. Chinuiam artistul din boxe cu opriri dese si scurte. Interpretarea mă interesa mai puţin. Ce nu ştiam pe atunci e că fără Colindător probabil nici nu aş fi fost curios să învăţ colinde, dacă nu cânta din start atât de frumos.
După alţi câtiva ani, când nu mai aveam la dispoziţie nici pick-up-ul, nici casetofonul sau caietul de colinde, când sinistrul bloc intim s-a transformat într-o casă rece, umedă, singura posibilitate de a mă mai întâlni cu Colindătorul era televizorul cu România 1 limpede, dar prăfuit şi TVR2 bâzâit. Rar, pentru că televiziunea îl difuzează prea puţin, chiar dacă are un contract veşnic cu publicul.
Frig. În faţa Teatrului Naţional puhoi de lume. Adolescent. Colindătorul avea atunci primul concert la care am asistat. Urmăream, fără ca de data asta să fie ceva între noi, plăcerea pe care o are pe scenă, confortul pe care il dezvoltă cântând şi setea de colinde pe care o transmite publicului. Regretam atunci că nu am avut aparatul foto la mine, dar ştiu acum că aşa a fost mai bine, nedistras de farmecul fotografiei. Omul acesta e simbol al Crăciunului, e prevestitorul sărbătorilor de iarnă. Are sclipirea pe care mulţimile o aşteaptă. O calitate necopiabilă, dar necesară. Poate tocmai din acest motiv el e aproape fără egal. Deşi nu vine din muzica populară a înţeles să respecte tradiţiile româneşti şi să le ducă mai departe.
El e Colindătorul. Ştefan Hruşcă.

luni, noiembrie 17

SPIRITUL VS. FORMA CRĂCIUNULUI



Haideţi să visăm şi să ne lăsăm inimile să se bucure de o minune! O minune pe care o ignorăm tot mai mult şi care îşi pierde din însemnătate.
Crăciunul a ajuns un trend, acum e important să ţii pasul cu schimbările şi să arunci globurile vechi pentru altele negre. Ştiu, noi, ăştia care nu urmărim Fashion TV şi care nu ne schimbăm garderoba după noua colecţie din Mall, nu o să putem niciodată înţelege frumuseţea snobismului de azi! Mi se întâmplă şi mie să mă ambalez şi să îmi doresc să cumpăr toate decoraţiunile din magazine, recunosc asta (sunt un copil în faţa unui brad frumos împodobit şi mă topesc după beculeţe roşii), dar astăzi observ că dezvoltăm obsesii pentru nimicuri. Globuri negre, brazi albi, decoraţiuni stridente, mese prea încărcate, toate îmi par astăzi un drum către Crăciunul de formă. O perioadă în care ne bucurăm de vacanţă sau concediu, în care ne îndopăm nesătui din tot ce ne iese în cale, în care facem cadouri doar fiindcă aşa presupune obiceiul, în care sărbătorim avuţia, în care ne punem pe noi pe primul loc. Dacă ne ocupăm atât de mult de tradiţii superficiale, cu sufletele noastre cum rămâne? Ce reuşim să păstrăm din spiritul Crăciunului?
V-am propus să facem fapte bune, să fim generoşi, să ne îngrijim de ceilalţi mai mult decât de noi, să aducem spiritul în casele noastre, în noi. Astăzi, când au mai rămas doar 37 de zile până la Sărbători, haideţi să visăm! La un Crăciun cu spirit cu tot, la o perioadă în care contează mai mult să dai decât să aduni, la copii cu zâmbete pe buze, la drumuri pline de zăpadă, la colinde, la foc în sobă, la brazi împodobiţi cu decoraţiuni vechi de ani, la Naşterea lui Iisus Hristos!

duminică, noiembrie 16

EFECTUL COCA-COLA



Cum ar arăta o lume în care marile companii nu ar pune preţ pe promovare, sau unde ar exista metode represive de convingere a consumatorilor? Vă puteţi imagina o lume fără Crăciunul aşa cum îl cunoaştem noi? Pentru că îl datorăm şi Coca-cola.
La cel mai apropiat magazin de casa mea se vând de obicei numai produse rudimentare. Pâine, bomboane, condimente, legume de la piaţă, îngheţată. E un fel de afacere improvizată. Una de familie, restrânsă si cu perspective reduse. Dar, până şi acolo găseşti, încă de la începutul lui noiembrie sticle de 2,5 litri de Coca-cola, cu ambalaj frumos de Crăciun, cu preţ promoţional. Pariul pe care această emblemă a capitalismului american l-a pus cu societatea noastră în dezvoltare a fost câştigat. Crăciunul a devenit un simbol acaparat cu succes de imaginea sucului acidulat, în special. Promovat ca un produs de familie, acesta se încadra perfect în spiritul materialist al Crăciunului. Camioanele Coca-cola, în ritm de "Hollydays are coming" (Holidays are coming), reprezentând împrăştierea aproape logică a mărcii, au cucerit copiii. Alte reclame, alte idei, reuşită imediată.
Urmări? Da, Coca-cola - şi nu numai - a contribuit la popularizarea sărbătorilor de iarnă, aşa cum se arată şi în documentarul "Originea Crăciunului", lucru pentru care probabil mulţi sunt recunoscători (Crăciunul, în ciuda agitaţiei şi superficialităţii, e şi un timp de repaus, linişte, dedicat familiei), dar preţul plătit e de un ridicol ironic, pentru că riscăm să pierdem tocmai ceea ce am câştigat astfel. Atacul publicitar început atât de devreme e chiar necesar? Schimbă el ceva în bine?
Din cauza disperării pe care o demonstrează publicitarii, ne putem aştepta la reclame tot pe atât de captivante, doar că difuzate încă din septembrie, la imaginea unui Moş Crăciun gras şi vesel pe sticlele mari de suc până în aprilie, la Milka ediţie de Crăciun disponibilă tot anul.

sâmbătă, noiembrie 15

CRĂCIUNUL SUPRASOLICITAT



E sărbătoarea celor care au învăţat să adune cât mai mult. E o formă de a marca o diferenţă de întregul an prin nesăturarea trupului cu carne şi alcool. Nu lipseşte căutarea impresionării celor dragi cu cele mai scumpe cadouri fără însemnătate. E însăşi aşteptarea la coada din hypermarket. Cu ocazia Crăciunului suprasolicitat demonstrăm încă o dată, dacă mai era nevoie, că nu e necesar să ne cunoaştem între noi, sau chiar pe noi.
Demult, pe când eram eu copil, în vremea când colindul era răsplătit mai puţin material, pe tărâmul unde imaginaţia deborda în lipsa centrelor comerciale care să o facă inutilă, când pândeam prima zăpadă de la înalţimea etajului 9, pentru ceea ce prevestea ea, unde puneam la cale planuri care să ne demonstreze că Moş Crăciun nu există, tocmai pentru ca ne era aşa frică de această posibilitate falsă, atunci când repetam cu o lună înainte colindele - întotdeauna româneşti - pe care urma să le fredonăm chinuit în ajun vecinilor de pe lista specială, ei bine, atunci noi sărbătoream Crăciunul. Cu sufletul total implicat. De la cei mici până la cei mai bătrâni pe care am ajuns să îi cunosc.
Astăzi însă, copiii de ieri îşi poartă părinţii cu o mândrie superficială printre raioanele maganizelor mari, ei în faţă, căci cei din urmă sunt încă halucinaţi de abundenţa pe care o întâlnesc acolo. Crăciunul suprasolicitat presupune răsturnarea tradiţiilor în favoarea adaptatului social. Pare firesc să laşi la poarta noii tale vieţi aproape tot din ceea ce ţi-a caracterizat cu bucurie copilaria. Eşti matur şi decizi pentru tine. Astăzi celebram mai mult prin acţiune fizică decât prin manifestare interioara, spirituală. Până si cuvântul acesta - spiritual - a devenit fără acoperire. Putini sunt cei care se opresc din drumul lor agitat inaintea sărbătorii pe care o aşteptam din această zi pentru a medita. Ne lipseşte aplecarea pentru nepalpabil, pentru respectul Postului, pentru ceva care nu o sa poată fi contabilizat direct. Avem disperarea bacherului. De aici şi graba cu care împodobim case, străzi, pieţe, parcuri, orice, dar nu ne îngrijim şi de ambalajul sufletului. Prin confortul vieţii moderne, care nu face apel decât izolat la  o altfel de morală decât cea comunitară, suntem pe cale să corporatizăm şi în România o sărbătoare cu importante aspecte creştine.
Curând nimeni o să mai facă diferenţa între noul format de Crăciun compact, iluzoriu şi făţarnic milos şi autentica serbare pe care Postul o anticipă. Pentru filozofia Crăciunului suprasolicitat, care nu recurge la obiceiuri dintr-o altă lume, mai puţin superficială şi astfel mai incomodă, ne vindem chiar pe noi. Căci, în definitiv, oamenii devin centrul unui asemenea eveniment reactualizat. Învăţătura, fie ea creştină ori tradiţională îşi pierde consistenţa în faţa noi ordini. Nici un apel din lume nu o să schimbe perspectiva.
Sărbători cu lumină în suflet! Acolo unde se poate face diferenţa.
---
Spune-ţi si tu părerea pe pagina interactivă.

marți, noiembrie 11

AUDIO: ÎN NOAPTEA SFÂNTĂ




AUDIO: H. C. ANDERSEEN - FETIŢA CU CHIBRITURI




AUDIO: LUCIA OLTEANU - PĂMÂNTUL, UN ARICI




AUDIO: TUDOR ARGHEZI - POVESTEA BRADULUI NEGRU




duminică, noiembrie 9

SUSPECŢI DE FAPTE BUNE



Vă învit astăzi să vă deschideţi faţă de ceilalţi, să îi ajutaţi, să le înţelegeţi nevoile, să fiţi buni cu toţi oamenii care vă ies în cale şi să daţi dovadă de generozitate. Măcar de astăzi! Şi să încercaţi să vă bucuraţi de fiecare gest nobil pe care îl produceţi şi să vă luaţi energia din ele.
Aici vă rog să ne vorbiţi despre faptele bune pe care le-aţi realizat, despre oamenii pe care îi respectaţi pentru faptele lor altruiste, despre ceea ce înţelegeţi voi prin a fi suspect de fapte bune.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...