Craciunul, Mos Craciun, Craciun, de Craciun, Colinde de Craciun 2013, Filme de Craciun 2013, Jocuri de Craciun 2013, Amintiri de Craciun, Colinde de Craciun, Colinde 2013, Colinde romanesti, Colinde straine, Colinde Stefan Hrusca, Filme de Craciun online, Planse de desenat, Imagini de colorat, Fise de desenat, Imagini de Craciun, Minunata lume Disney, Filme cu Barbie in limba romana, Desene animate cu Mos Craciun in limba romana, Desene animate de Craciun, Felicitari de Craciun

Cea mai mare colecţie de colinde online!

Dacă îţi plac colindele de Crăciun, intră în Universul Colindelor :)

Totul despre Postul Crăciunului

Tot ce trebuie să ştii despre Postul Crăciunului!

Colinde Stefan Hrusca

Asculta onine cele mai frumoase colinde de Craciun cu Stefan Hrusca!

Filme de Craciun de vazut online

Lista cu cele mai cunoscute filme de Craciun!

Imagini de Craciun

Descarca imagini de Craciun! Alege din cea mai bogata oferta!

vineri, noiembrie 30

REZULTATE SONDAJ



A fost o încercare de sondaj. Nici blogul nu s-a vrut mai mult. Când am făcut blogul, nu am crezut că or să existe persoane care să îl citească. Şi, totuşi, lumea se mai gândeşte la Crăciun. Chiar şi după ce creşte. 80 de voturi s-au adunat până la închiderea sondajului, iar 96 % dintre cei care au votat cred că şi după ce anii trec, Crăciunul rămâne o bucurie, în timp ce doar 4 % cred contrariul. Să fie ăsta primul semn bun?
---
Spune-ţi părerea despre Crăciun pe pagina interactivă.

vineri, noiembrie 23

SCHIMBĂRI DIN DECEMBRIE



Pentru că acest blog e unul pentru Crăciun, din 1 decembrie ne vom pregăti de sărbătoare. Ce înseamnă asta? Înseamnă că unele lucruri se vor schimba. Începem cu template-ul: de la unul strâmptorat, nu foarte permisiv şi vesel se va trece la unul care să aducă mai mult a sărbătoare şi care să poată cuprinde mai multă informaţie. Dacă până acum nu s-au adunat foarte multe postări, sper ca din decembrie şi asta să se schimbe. De aceea, apelez la voi pentru ca împreună să întâmpinăm Crăciunul aşa cum se cuvine. 24 de zile or să ne mai despartă de sărbătoare şi tot atâtea poveşti aş vrea să ne apropie de Crăciun. Dacă vrei să mă ajuţi să duc la bun sfârşit această idee, trimite-mi un e-mail pe christmas.memories2007@gmail.com de pe adresa cu care ţi-ai făcut blogul (asta, dacă ai blog) sau de pe oricea altă adresă de e-mail. Haideţi să umplem cele 24 de zile dinaintea Crăciunului cu poveşti frumoase!

luni, noiembrie 19

ORNAMENTE



Îmi aduc aminte că de prin decembrie începeam să fac ornamente pentru brad, căci nu obişnuiam să pun pe brad doar globuri şi bomboane, ci şi tot felul de steluţe sau clopoţei făcuţi de mine. Hârtia aceea colorată, mirosul de lipici, mizeria lăsată în urmă, grija cu care umblam cu foarfeca erau parte din obiceiurile dinaintea Crăciunului. Făceam ornamente din cele mai ciudate, foloseam de multe ori hârtie albă fiindcă nu eram prea talentat şi doar după câteva încercări ajungeam la hârtia roşie, albastră sau galbenă (uneori portocalie sau verde). Cred că mulţi au făcut sau măcar văzut o dată acele fire de aţă pline de cocoşi (da, aşa îi spuneam pe atunci popcornului). Voi ce ornamente obişnuiaţi să faceţi pentru Crăciun (nu obligatoriu pentru brad)?

sâmbătă, noiembrie 17

JINGLE BELLS



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.
---
Dashing through the snow
In a one horse open sleigh
O'er the fields we go
Laughing all the way
Bells on bob tails ring
Making spirits bright
What fun it is to laugh and sing
A sleighing song tonight

Oh, jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh
Jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh

A day or two ago
I thought I'd take a ride
And soon Miss Fanny Bright
Was seated by my side
The horse was lean and lank
Misfortune seemed his lot
We got into a drifted bank
And then we got upsot

Oh, jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh
Jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh yeah

Jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh
Jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh

joi, noiembrie 15

BULGARITUL



Descoperă cele mai bune jocuri flash gratuite de Crăciun.

luni, noiembrie 12

ANUNŢ UMANITAR



Îndrăznesc să ocolesc puţin ideea blogului, fiindcă oricât de importante ar fi amintirile, mai important e să poţi să ţi le faci. Tot timpul m-a frustrat lupta asta incorectă cu viaţa. Dacă vreunul dintre voi poate face o diferenţă, nu văd de ce nu ar face-o!

Via Si nu e ea de vina

"La doar 18 ani, Alexandru suferă de cancer osos de care poate fi operat doar în Italia. Însă, familia lui are nevoie de 35.000 de euro pentru efectuarea respectivei operaţii, dar şi pentru implantarea unei proteze, tratamente pre- şi postoperatorii. Primii paşi în această campanie au fost făcuţi de părinţii şi colegii lui Alexandru, care au strâns 15.000 de euro din donaţiile elevilor liceului, dar şi din sponsorizări de la diverse firme şi persoane care au preferat să rămână anonime. Pentru că prin această metodă nu au reuşit să strângă toată suma, a venit ideea organizării unui spectacol caritabil. Acesta a avut loc joi, 6 noiembrie, de la ora 13.00, în sala de sport a liceului I.L. Caragiale. La eveniment au participat Direcţia 5, Ducu Bertzi, Barac, Mircea Vintilă, Maria Gheorghiu, formaţia AlbNegru şi Connect-R. Spectacolul umanitar a fost realizatcu sprijinul postului Radio România Actualităţi."
Pentru cei care doresc să facă o donaţie, iată conturile: RO79 RZBR 0000 0600 0967 2684 – EUR RO23 RZBR 0000 0600 0932 9827 – RON RO57 RZBR 0000 0600 0967 2692 – USD

duminică, noiembrie 11

APARENŢE



Păşeam pe o stradă ciudată. Multe clădiri mari şi somptuoase. Nu ştiam unde mă aflu şi încercam să recunosc ceva din ceea ce văd. Nimic nu îmi era familiar. Pe măsură ce avansam, starea mea de rătăcire era tot mai pronunţată. Începuse deja să îmi fie frică. Era o linişte rar întâlnită. Cred că era prea dimineaţă, iar lumea încă nu se trezise. Îmi vedeam în continuare de drum, chiar dacă nu ştiam unde merg. Casele îmi păreau tot mai mari şi impunătoare. După câteva minute observ că drumul se opreşte. Acolo, la capăt de drum, dau peste o altfel de casă. Era o casă mică, aparent neîngrijită şi sărăcăcioasă. În ea îşi ducea traiul o familie aparent nefericită. În loc de sticlă, la ferestre ei aveau trase câteva rânduri de cârpe. Zăpada le acoperise gaura din acoperiş pe care nu au avut cum să o repare. Pentru ei şi anul acesta Crăciunul va trece aparent neobservat. În fapt, se vor bucura şi ei de aparenta omenie a vecinilor care în restul zilelor încearcă să îi alunge din comunitate. Păine, mâncare, uneori chiar prăjituri primeau de Crăciun. Le era ruşine, dar, în ruşinea lor, le era şi foame. Se bucurau sincer de ceea ce primeau şi puteai vedea asta în ochii lor. Chiar dacă ştiau că aşa are să se întâmple, bucuria era de fiecare dată sinceră. Cei bogaţi se întorc la casele lor cu gândul că au făcut o faptă bună şi îşi aşteaptă, cu mesele prea pline, invitaţii în seara de Crăciun... Lucrurile se vor repeta în anul care vine, nu înainte de a încerca, poate doar aparent, să-i alunge pe cei din casa mică de la marginea străzii. Până la urmă, au nevoie de ei fiindcă le dau certitudinea aparentă că sunt umani.
_________________________

Aş vrea să spun că le e mai bine celor din casa aceea mică, aş vrea sincer! Nu pot... Povestea lor se întâlneşte în multe locuri şi circumstanţe. Poate că e timpul să privim la viaţa lor mai mult decât în momentul în care asta ne face pe noi să ne simţim mai bine.

POSTUL CRĂCIUNULUI



Acest post ţine 40 de zile: de la 15 noiembrie la 25 decembrie, lăsăm sec în seara sfântului Filip, la 14 Noiembrie. Dacă această zi cade miercurea sau vinerea, începem postul în seara zilei de 14 Noiembrie. Postim de carne , ouă si brânză. Lunea, miercurea şi vinerea mâncăm bucate fără unsoare (ulei) şi fără vin. Marţea şi joia se dezleagă la untdelemn şi vin. Sâmbetele şi duminicile, până la 20 decembrie exclusiv, se dezleagă la untdelemn, vin şi peşte. Citeşte mai departe pe CREDO.RO.

vineri, noiembrie 9

STEFAN HRUSCA - PE STRADA DIN VIFLAIM



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

joi, noiembrie 8

ORAŞ ÎN IARNĂ



Recunosc, nu ştiu cum sunt restul oraşelor pe timp de iarnă, dar ştiu că oraşul meu nu arată niciodată mai bine. Nu, nici măcar primăvara!
E fascinant să vezi că toată lumea pare să prindă din bucuria ninsorii. Aerul irespirabil uneori se schimbă într-o senzaţie de rece foarte plăcută. Băncile din parcuri lasă fulgii să se odihnească, iar copiii se întrec pe pârtii. E şi asta o parte frumoasă a oraşului, dar nu despre ea vreau să-ţi vorbesc. Vreau să-ţi spun cum e oraşul iarna. Cum e centrul acela aglomerat pe timp de seară când toate luminile maşinilor par să facă ninsoarea mai strălucitoare. Cum e să intri în magazine plin de zăpadă pe ghete, sau cum e să te izbească cineva cu un bulgăr peste cap. Da, e şi ăsta un obicei în iarnă. Ştiu că am crescut, nu ştiu dacă regret asta, dar cert e că nu ştiu de ce iarna în Cluj îmi pare în fiecare an foarte frumoasă. Îmi place la nebunie să văd părinţi ţinându-şi copiii de mâna peste care e trasă o mănuşă colorată. Îmi place să văd vânzători ambulanţi care au o mulţime de bote pentru copiii mai neascultători, la fel de tare cum îmi place să stau pe o bancă după ce s-a înserat şi să privesc vitrinele magazinelor. Mai îmi place să văd, tot pe înserat, rânduri de maşini la stopuri şi să ascult colinde în oraş. Pomii plini de zăpadă, copiii cu ghiozdane de două ori mai mari decât ei care încearcă să facă bulgări, brazi împodobiţi în centrul oraşului, îndrăgostiţi în căutare de cadouri, părinţi la cumpărături, toate astea mă fac să zâmbesc! Oraşul nu e acelaşi dacă zăpada nu vine să ne vadă. În cazul în care nu ninge, tot ce poţi vedea sunt oameni grăbiţi şi nervoşi la cumpărături, maşini gălăgioase, copii trişti, bătrânei înghesuindu-se în autobuze, farmacii închise... Poate că e doar efectul zăpezii şi oamenii sunt aceiaşi chiar şi în lipsa ei. Poate...

miercuri, noiembrie 7

DE PE DEAL



Privită de pe dealul proaspăt înzăpezit, viaţa copiilor pare fantastic de veselă. Derdeluşuri, sănii, bulgări, ghete, îngeraşi în zăpadă, oameni de zăpada... Toate aceste lucruri mărunte făceau din vremea aceea geroasă una ceva mai acceptabilă, mai... prietenoasă. Coborându-ţi privirea observi că toţi copiii s-au adunat într-un loc, se joacă împreună. Pentru ei chiar nu are împortanţă dacă partenerul de joacă e fată sau băiat. Sar şi încearcă să prindă fulgii mari de nea care, parcă, se bucură să poată aduce atât de multă exaltare în sufletele lor şi un zâmbet sincer pe chipuri. Lumina îşi pierde din putere, însă luna îşi făcuse apariţia cu ceva vreme înainte. Pare că joaca lor nu o să aibă sfârşit şi că fumul care iese pe hornurile caselor în care părinţii îi aşteaptă cu un ceai fierbinte, le ţine de cald. În fapt, ei nu simt frigul de afară! Mâinile lor mici încheagă bulgări, picioarele lor se pierd în stratul gros de omăt, iar săniile şi-au făcut deja drum pe deal. Ninsoarea vrea să se oprească, iar copiii îşi ridică toţi privirile înspre cer. Îşi ridică mâinile şi par să îşi ia rămas-bun de la fulgii de zăpadă. Atunci mi-am dat seama! Am uitat să mai scutur o dată globul de sticlă...

CAIETUL DE COLINDE



Eram copil. Toate întâmplările frumoase par să se fi petrecut atunci. Fără să vreau, mă bucuram de lucrurile care acum îmi lipsesc. Îmi lipseşte şi caietul în care obişnuiam să îmi scriu colindele. Era un caiet din cele cu stema României pe ultima copertă. Pe prima pagină am scris "Colinde, colinde" a lui Eminescu.

Colinde, colinde! E vremea colindelor, Căci gheaţa se-ntinde Asemeni oglinzilor Şi tremură brazii Mişcând rămurelele, Căci noaptea de azi-i Când scânteie stelele.

Se bucur copiii, Copiii şi fetele, De dragul Mariei Îşi piaptănă pletele, De dragul Mariei Ş-a Mântuitorului Luceşte pe ceruri O stea călătorului.

Sper să nu greşesc când spun că a doua şi a treia pagină erau ocupate cu "Noapte de vis" şi "Pe strada din Viflaim". Aveam o slăbiciune pentru colindul ăsta din urmă. Caietul avea multe pagini scrise cu mare grijă, nu trebuia să fac nicio greşeală. Aveam o cărticică de rugăciuni, albastră, care îmi oferea pe ultimile pagini versuri de colinde. Pe unele de acolo nu le ştiam, dar asta nu mă împiedica să le scriu în caiet. Alte versuri erau scrise după ce ascultam, pe un casetofon al vecinilor, colindele. Ascultam de multe ori un colind şi, uneori, ajutat de prieteni, completam cuvintele pe care le omisesem. Cam ca toate amintirile care mă ajută să retrăiesc momente din copilărie şi caietul acesta a ajuns să fie pierdut. E clar că nu am ştiut să-l apreciez!

luni, noiembrie 5

PE STRADA DIN VIFLAIM



Pe vremea când nu ştiam prea bine cum mă cheamă sau câţi ani am, obişnuiam să ascult colinde la un pick-up. Plăcile acelea de vinil reuşeau să îmi dea o senzaţie de căldură pe care nu am regăsit-o până acum nicăieri. Uneori sunau zgâriat sau lălăit, fiindcă se profuise discul, sau fiindcă, în graba mea, mi-am lăsat degetele să atingă negrul pe care nu îl înţelegeam cum poate să îmi ofere sunele alea dragi. Aveam, pe atunci, foarte puţine colinde. Nu era nicio problemă, fiindcă îl aveam pe Hruşcă(dacă nu mă înşel, albumul era chiar acela din imagine)! Ţin minte că îmi plăcea enorm "Pe strada din Viflaim".
"Pe strada din Viflaim
Mere maica cu Iosif Iisus s-a născut în sara de Crăciun...."
Ascultam colindul ăsta cu mare drag. Toate colindele pe care le ştiam erau de pe plăcile de vinil. Şi, fiindcă eram mare fan al lui Hruşcă, încercam să învăţ fiecare colind pe care mi-l cânta pick-up-ul. Avea răbdare cu mine; uneori, îmi puneam singur placa pe care erau colindele şi o lăsam să meargă de la un capăt la celălat, apoi o întorceam pe partea a doua. Sincer, nu-mi aduc aminte ca vreun alt dispozitiv să fi fost în stare să îmi redea atât de bine sunetul unei colinde. Păcat că s-a stricat pick-up-ul...

duminică, noiembrie 4

GLOBURI



Erau puţine, mici şi învechite. Aţa cu care se prindeau de crengile bradului se îngălbenise. Aveau forme ciudate, iar sclipiciul de pe ele începuse de mult să cadă. Unele erau ciobite, altele îşi pierdeau din culoare. Cu ele, bradul părea vechi şi el, părea bradul bunicii. Nu îmi dădeam seama atunci de asta. Mă bucuram să pot avea cu ce să îl umplu. Ţin minte că îmi plăceau două globuri în mod special. Erau oarecum transparente, cu mult sclipici pe ele. Erau foarte asemănătoare cu cel din imagine. Ceva mai vechi şi prăfuite, ce-i drept. Nu le-am uitat, deşi, cel mai probabil, s-au spart şi ele între timp. Astăzi, globurile sunt tot mai frumoase, imită figuri arhi-cunoscute (Moş Crăciun, oameni de zăpadă) sau sunt în forme atractive (fulgi de zăpadă, căsuţe ori sania Moşului). Chiar dacă un brad cu astfel de globuri e infinit mai estetic decât cel pe care îl aveam eu iarna lângă caloriferul din camera mare, ceva lipseşte. Nu îmi dau seama exact ce, poate amprentele generaţilor trecute au făcut din ele adevărate cărţi de poveşti, ca şi cartea de nisip a lui Borges. Poate, exagerez şi ele nu reprezintă decât rămăşita unor Crăciunuri trecute, peste care s-a aşezat praful. Aş vrea să pot păstra un glob din cele vechi încă vreo zece, chiar douăzeci de ani. În felul ăsta, amintirea copilăriei şi a serilor petrecute lângă brad n-ar fi ştirbită de frumuseţea unui brad artificial, împodobit în grabă cu globuri mari şi ghirlande, parcă, interminabile.

sâmbătă, noiembrie 3

PE STRADĂ



Pe stradă s-a făcut târziu de mult. E întuneric, rece şi străin. Oraşul pare adormit şi el, ca într-o poveste veritabilă de Crăciun. Undeva, la marginea oraşului, în gară, doi copii cerşesc binecuvântare. Sunt greu de ignorat, îmbrăcămintea lor înseamnă o pereche de încălţei rupte, pătate cu noroi, nişte pantaloni cu ceva numere mai mari şi o bluză care nu reuşeşte să le ţină de cald. Se uită la tine, mai mult prin tine. Trebuie să ajungă şi ei "acasă" de Crăciun. Acasă, adică în sala mare de aşteptare, sală care le-a fost locuinţă în ultimele luni. Înainte, locuiau la subsolul unui bloc, dar era prea ruşinos pentru proprietari să îi găzduiască. I-au alungat în stradă exact când aveau mai mare nevoie de un loc încălzit pe care să îl poată numi al lor. Un loc unde să îşi poată petrece sărbătorile. Mama lor vine la ei, îi trage violent de mână şi le spune ceva. Copiii încep să plângă. Furase dintr-un magazin puţină ciocolată, ca să le poată da şi copiiilor ei senzaţia ca a venit Crăciunul. Pe semne, fusesem prea concentrat la cei doi ca să aud sirena infernală a unei maşini de poliţie. Femeia e bagată cu forţa în maşină, copiii îşi varsă în continuare amarul în lacrimi dureroase. Ea zâmbeşte şi le spune că o să fie bine, or să aibă şi ei o masă caldă, un pat... undeva într-un centru pentru copiii străzi. Încep să cred că intenţia ei fusese bine plănuită. Ştia să fure, dar ştia că nu poate să se întoarcă acasă la bărbatul care o bate în fiecare seară. Că nu o să fie niciodată capabilă să le ofere celor doi măcar o mică parte din ceea ce pot primi într-un astfel de centru. Copiii sunt luaţi şi ei cu o altă maşină, duşi la noua lor casă. Peste toate astea, o "doamnă" de vreo 40 de ani îşi expune public părerea: "Ce bine că i-a luat! Că deja mă enervau ţiganii ăştia. Şi aşa îi vedeam aproape în fiecare zi...". Cu siguranţă, nu o să îi mai vadă o vreme lungă! Locul lor nu mai e aici, aşa cum, în scurt timp, nu o să fie nici acolo unde sunt duşi acum. Locul lor e lângă mama lor.. _________________________

  • Povestea asta ar trebui să fie o pledoarie pentru un Crăciun adevărat. Unul din care să lipsească răutatea nemotivată, discriminarea sau nepăsarea şi în locul cărora să găsim bunăvoinţă, implicare şi puterea de a fi mai bun (dacă se poate, nu doar în aceste zile, ci în fiecare zi).

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...