Craciunul, Mos Craciun, Craciun, de Craciun, Colinde de Craciun 2013, Filme de Craciun 2013, Jocuri de Craciun 2013, Amintiri de Craciun, Colinde de Craciun, Colinde 2013, Colinde romanesti, Colinde straine, Colinde Stefan Hrusca, Filme de Craciun online, Planse de desenat, Imagini de colorat, Fise de desenat, Imagini de Craciun, Minunata lume Disney, Filme cu Barbie in limba romana, Desene animate cu Mos Craciun in limba romana, Desene animate de Craciun, Felicitari de Craciun

Cea mai mare colecţie de colinde online!

Dacă îţi plac colindele de Crăciun, intră în Universul Colindelor :)

Totul despre Postul Crăciunului

Tot ce trebuie să ştii despre Postul Crăciunului!

Colinde Stefan Hrusca

Asculta onine cele mai frumoase colinde de Craciun cu Stefan Hrusca!

Filme de Craciun de vazut online

Lista cu cele mai cunoscute filme de Craciun!

Imagini de Craciun

Descarca imagini de Craciun! Alege din cea mai bogata oferta!

marți, decembrie 25

DRAGOŞ BUCURENCI: CRĂCIUN DE SADE



ARTICOL PUBLICAT DE DRAGOŞ BUCURENCI PE 27 DECEMBRIE 2007 ÎN EVENIMENTUL ZILEI.
Nu-i plac Sărbătorile. Îl stresează colindele. Are nevralgii pe fond de zurgălăi. Să cumpere cadouri i se pare un chin. Să le primească, o ipocrizie. N-are coroniţă de brad la uşa. La limită, nu are nici brad.

Nu trebuie să fi citit Nick Hornby sau să fi văzut "About a boy" ca să ştii despre cine vorbesc. Cu siguranţă l-ai cunoscut şi tu. Tipul care detestă Sărbătorile. Spune că va veni la petrecerea de Crăciun doar dacă i se plătesc ore suplimentare.

Zice că toată isteria asta care te îndeamnă să fii bun de Crăciun nu e decât o dovadă în plus că oamenii sunt răi tot restul anului. Mai zice şi că nu crede în Moş Crăciun, dar crede în MasterCard. Si zice toate lucrurile astea cu un rânjet pe faţă.

Pe undeva, îţi vine să-i dai dreptate. Sărbătorile de iarnă au destule neajunsuri: supralicitează consumul, produc inflaţie, poluează şi, nu în ultimul rând, îngraşă. Teoretic, ai putea fi de acord cu cei care nu le iubesc, dar ceea ce nu le poţi ierta este rânjetul cu care le desfiinţează fără drept de apel. Ţie poate că Sărbătorile ţi-aduc aminte de copilărie.

De familia care se aduna să împodobeasco bradul, de mustaţa Moşului care semănă cu a vecinului de palier, de cadourile după care tânjisei atâta timp şi pe care acum, în sfârşit, le primeai, în schimbul a două-trei versuri. Poate că şi lui Sărbătorile i-aduc aminte de copilărie. Poate că de Crăciun primea o mamă de bătaie pentru că se încheia trimestrul şi avea trei corigenţe.

Poate că nu simţea nimic de Sărbători pentru că nimeni în familia lui nu-l învăţase înca să se bucure. Poate că părinţii lui se certau între ei chiar şi la masa de Crăciun până când copiii plângeau şi cineva îi pleznea ca să nu mai plângă. Poate că nu exista masă de Crăciun pentru că tata câştiga prea puţin şi nu-i mai rămâneau bani după ce plătea datoria de la tejghea.

Poate că nu primea niciodată cadourile pe care şi le dorea. Poate că primea o groază de cadouri, dar parinţii care i le aduceau zăboveau numai cinci minute ca să nu întârzie la restaurant, iar el rămânea singur cu noile jucării, speriat de umbrele pe care luminiţele multicolore din brad le făceau pe perete.

Poate că el n-a avut o copilărie fericită. Şi poate că n-are chef să vorbească despre asta. Iar tu, cu elanul tău sărbătoresc, cu goana ta după brad, decoraţiuni şi sarmale, cu urările tale care se cer mereu întoarse, nu faci altceva decât să răsuceşti cuţitul în rană.

Şi te mai întrebi de ce-şi debitează zeflemeaua cu un rânjet pe faţă. Nu face altceva decât să-ţi întoarcă zâmbetul ingenuu cu care ai tupeul să-l inviţi să-şi retraiască traumele din copilărie.

Dar eu cred că lucrurile pot fi tranşate şi altfel decât ca un dialog al surzilor între un cinic şi un sadic. Dacă "sadicii" s-ar purta cu adevărat creştineşte şi n-ar mai juca tontoroiul pe suferinţele celor mai puţin norocoşi decât ei, "cinicii" ar fi mai puţin solicitaţi şi s-ar integra mai uşor în peisaj. Cu timpul, rânjetul s-ar estompa şi ar face loc unui surâs ambiguu, care ar face viata "sadicilor" mult mai uşoară.

Nu vreau să spun că "cinicii" ar începe să creadă peste noapte în Moş Crăciun. Dar nici cardul lor bancar nu se va mai simţi la fel de bine.

duminică, decembrie 23

2 ZILE PANA LA CRACIUN



Doar doua zile pana la Craciun....
Totuuuul e alb, iar pentru mine, o persoana care iubeste negrul si se defineste prin el, e o situatie cam ciudata. Insa fiecare sclipire-a zapezii mi-aduce aminte de-un vis, de faptul ca fiecare dintre noi are un vis; mi-aduce aminte de-un vis pur, naiv, de cristal, de demult. Mi-aduce aminte... La fiecare geam stralucesc beculete'albastre(macar albastre daca nu pot pune negre - ar fi totusi prea scary, nu?) iar mirosul de brad imi inunda plamanii de fiecare data cand... mai trec prin sufragerie :) Mai exact abia l-am impodobit si e TOOOOOT albastru. Ma incearca sentimente ce-au fost de ceva timp depozitate intr-un coltisor al sufletelului meu, iar acum, in pragul acestei sarbatori, asezat in genunchi, si-a deschis parca ferestrele si le-a lasat iarasi sa zboare libere. Da, e dovedit, mi-au cuprins intreaga fiinta si mi-as dori sa pot darui o farama din stralucirea acestor trairi... mi-as dori sa impart in stanga si-n dreapta zambete, caldura si o canitza plina ochi cu spiritul Craciunului. Mi-as dori ca sclipirile cascadelor de lumini din oras (ce culmeaaa! sunt tot albastre :D ) sa patrunda-n inima fiecarui trecator si sa-i incalzeasca cu raze colorate macar cateva clipe existenta, sa-si aminteasca macar cateva momente ca e Craciunuuuul! E acea sarbatoare frumoasa, in care ne contopim cu lumina, iar lumina ne defineste, in care putem si (ar fi frumos) sa ne vrem a fi mai buni, mai calzi, mai zambitori... mai inocenti. Acush e Craciunul. Cred ca ma duc sa exersez cateva colinde pentru maine. Merita si profii o cantare nu? :D Craciun fericit tuturor si...sa ne-oprim o clipa din valtoarea exasperanta a vietii, doar - e sarbatoare, nu? :) "Sufla vant de sarbatoare,s-a facut lumina pe pamant!"

sâmbătă, decembrie 22

DECEMBRIE:ZAPADA,CRACIUN,BUCURIE,MAGIE



Decembrie...una dintre cele mai frumoase luni ale anului,este luna cadourilor,luna in care ninsoarea invadeaza orasele transformand totul intr-un ocean de ninsoare.Nemarginirea alba face ca totul sa fie desprins dintr-o poveste,copacii sa para fantasme albe iar oamenii de zapada sa apara la fiecare colt de strada ca niste ingeri care vegheaza asupra noastra.Desi suntem infofoliti cu fulare,caciuli,manusi, nimic nu ne poate impiedica sa intram in mijlocul gramezii de zapada si sa incingem o bataie cu bulgari ca la carte,sa ne dam cu sania sau sa facem oameni de zapada.Imi place sa merg cu prietenii seara prin oras,cand beculetele sunt aprinse,totul straluceste in jurul oamenilor ca o aura protectoare,sa beau ciocolata calda iar cand vin in casa sa stau lipita de calorifer ca sa ma dezmortesc dupa frigul de afara.Colindele au un mare rol in intretinerea atmosferei de sarbatoare,de 2 ani merg cu colindul,impreuna cu profesoara mea de religie din generala si nu o fac pentru bani ci pentru pastrarea traditiei,pentru linistea mea sufleteasca si pentru oamenii care sunt foarte incantati sa mai auda ca cineva vine si canta de la ultimul etaj si pana la parter,fara sa bata la fiecare usa,cersind bani.Pur si simplu,cine vrea sa dea vine si ne da,cine nu,macar i-am incantat auzul si o raza de lumina a patruns si in sufletul lui.Mai am si alt obicei cand merg cu colindul,si anume atunci cand auditoriul este un copil de cele mai multe ori impins de parinti sa stea si el in pragul usii,sa ii ofer bombonici.
In copilarie,pe 24 decembrie era regula sa fiu la strabunica mea la tara si sa merg cu copii in colindat,adica ce insemna acest colindat:porneam de la un capat al satului si ajungeam in celalalt,timp in care la fiecare poarta,proprietarul casei iesea si ne oferea covrigi,eugenii sau colacei.Apoi seara venea steaua,un grup de 5 copii care cantau:”Steaua sus rasare,ca o taina mare...”.Tot pe 24 pregateam mancarea,sarmale,paine la cuptor,cozonac si tin minte ca dupa ce plecau colindatorii cu steaua ziceam ca imi este foame,dar nu imi era foame de orice,ci de cozonac.Parca vad aceea scena:stateam pe un scaun,langa soba,cu pisicul in brate,strabunica ma tot certa ca nu e bine sa stau cu pisicul in brate,bunicul si bunica imi ziceau sa mananc si sa trec in casa la tv,sa nu mai stau pe afara,ca nu cumva sa ma imbolnavesc.Asa cum vad aceasta scena,pot simti si mirosul acela al cojilor de portocala pe care le puneam pe plita sobei,cu scopul de a mirosi frumos in camera.Tot seara venea si mosul,vedeam cadoul,ma bucuram si adormeam cu gandul la ziua care va urma.In dimineata zilei de Craciun,ma trezeam mai devreme ca niciodata,ma imbracam si ţuşti afara,unde bunica si strabunica pregateau cosurile pt pomana,colacei,mancare,prajiturele etc le puneam in cosuri,si ne imparteam,unul se ducea la vecinul din stanga,unul la vecinul din dreapta si tot asa.Dupa ce terminam cu datul de pomana,intram toti in casa,mancam si noi,apoi toata lumea statea in pat la tv;dupa amiaza plecam in vizita pe la rude,mai stateam de vorba,mai radeam si noi.Pe 26 decembrie,eu,bunica,bunicul si strabunica plecam la Craiova si ei ramaneau pana in luna martie,pt ca la tara ar fi fost prea frig sa stea,bunica avea serviciu si trebuia sa mearga,iar bunicul trebuia sa stea la Craiova pt ca avea o nepoata pe care trebuia sa o plimbe cu sania.In Craiova,cand ajungeam la mine acasa,parintii ma asteptau cu bradul impodobit,si cadourile de la Mos Craciun.De vreo 3 ani,am ales sa nu mai merg la tara,pt ca ma saturasem sa fac accelasi lucru de Craciun,am ramas acasa,unde plictiseala era mare dar singura chestie care ma incanta era ca pot sa merg cu colindul de ajun,in rest..nimic special.Anul asta,ma si gandeam ce sa fac,sa merg la tara,sa raman acasa,uite ca soarta a decis in locul meu..chiar daca m-as duce,totul ar fi egal cu 0,sufletul care se bucura de venirea mea acolo,care ma facea sa zambesc,sa iubesc,si sa simt ca traiesc a plecat,undeva sus,catre ingeri si Dumnezeu,strabunica mea nu mai este,asa ca fara ea,nimic nu mai e ca inainte.Asta e primul Craciun fara ea,e trist si totul nu ma duce decat la un singur gand:vreau sa ii dau cadou de Mos,sa o strang in brate..vreau...dar nu pot...
Sper ca voi,sa va bucurati de Craciun,sa fiti sanatosi si iubitori cu cei dragi.Craciun fericit!

miercuri, decembrie 12

FARMECUL CRACIUNULUI



Se apropie Craciunul si deja ma incearca amintirile. Sarbatoarea Craciunului avea odata o semnificatie, un sens, simteai aceea magie in aer si abia asteptai sa vina Mos Craciun , sa vezi ce cadouri iti pune sub brad. Nu stiu de ce toate lucrurile astea si-au pierdut din farmec odata cu trecerea timpului, desi incerc de multe ori(cand vin zilele de 24 si 25 decembrie) sa imi aduc aminte de cele mai frumoase sentimente pe care le-am avut cand eram mica, legate de tot ce inseamna aceasta perioada. Am sa incerc sa imi amintesc cum am simtit eu aceasta sarbatore si am sa va impartasesc amintirile mele... Tin minte ca atunci era MULT mai multa zapada, ca atunci cand ningea, saream la geam si strigam de bucurie si o chemam pe sora mea sa ii arat fulgii de nea. Imi amintesc ca toata casa mirosea a portocale si ciocolata amestecate cu mirosul bradului impodobit in sufragerie, si cum sa uit de colindatorii( vecinii din bloc) care sunau din 10 in 10 minute la usa, sa ne cante ceva. De altfel si eu ma mai duceam sa cant alaturi de sora si o vecina, prin blocurile din apropiere. Ne intorceam acasa mai mult cu fructe si bomboane decat cu bani:P....dar oricum nu conta, noi eram fericite. Cand era zapada mai mare, mergeam in spatele blocului si construiam cazemate( asa le spuneam) si ne bateam cu bulgari mari de nea . Ma intorceam acasa uda leoarca, ma schimbam de haine si coboram inapoi , pentru o noua ''bataie":)) Odata, am descoperit o sacosa mare mare cu jucarii, exact cu 3 seri inainte de Ajun si am incercat sa nu ma uit in ea, pentru ca stiam ca nu o sa mai aibe niciun farmec daca descopar ce e in ea. ..Asa ca asteptam pana pe 25 decembrie. Iubeam senzatia de a descoperi cadouri sub brad, sa vad ce am primit. Stiu ca ma bucuram enorm de tot ce se intampla in perioada aia, pentru ca numai atunci, aveam parte de aceea magie si mister care nu se regasea in restul anului...Stiu ca fiecare Craciun nu a fost la fel pentru mine, dar pentru a va povesti ce s-a intamplat cam in fiecare an, nu a-ti mai avea spatiu pe blog:))...dar cred ca am zis ce era mai important pentru mine. Desi am crescut , am sa incerc si anul asta sa simt aceasta bucurie pe care numai cand esti copil o simti cu adevarat. Va urez Sarbatori Fericite si fie ca noul an sa va aduca tot ce credeti voi ca aveti nevoie ca sa puteti fi fericiti.

sâmbătă, decembrie 8

PAULA SELING - HRISTOS S-A NASCUT



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

vineri, decembrie 7

AMINTIRILE PE CARE NI LE FACEM ACUM.



Spectacol de Crăciun şi persoane cu dizabilităţi.
Video creat special pentru Îţi mai aminteşti Crăciunul?. Poze şi imagini surprinse în data de 3 decembrie 2007, la Casa de cultură a studenţilor, Cluj-Napoca.

marți, decembrie 4

21 DE ZILE PÂNĂ LA CRĂCIUN



Traim intr'o lume a superficialului.Am spus o banalitate, stiu...Dar pe zi ce trece mi se pare parca mai greu si tot mai greu de suportat.Punem aparentele pe un piedestal, suntem intr'o profunda involutie spirituala iar sufletul ramane mereu in penumbra.Plastic...pana ajungem sa ne intrebam: "Cine sunt?" Uneori ma simt strivita sub greutatea amintirilor ce le port pe umeri...Nu ale mele...ale noastre, ale tuturor, ale lumii ce'a fost...sau ale celei ce'o sa vina.Intr'o zi... Si totusi...traim intr'o lume a superficialului,revin, unde important e 'ce se poarta'...si suntem dresati(mm atat timp cat ne lasam.De ce oare generalizez?) ce sa purtam, ce sa ne dorim, ce si mai ales cum sa simtim.Si cum am ajuns la comercializarea violenta a Craciunului...la dezintegrarea treptata a unui sentiment cald, si pur si'naltator.Ajungem la o pietrificare, dar una colorata frumos si lucitor, in nuante vii, dar tot plastice.Plastic... Si incet ma'nchid in mine si rememorez; revad totul de parca sufletul ar fi doar o panza pe care se deruleaza usor-usor mii de imagini - reminescente ale unor momente atat de dragi si parca atat de indepartate... Cum ningea frumos atunci...cum cadeau fulgii mari si cum imi inghetase nasul.Era rosu rosu.(Si cat uram asta...)Si iesisem afara doar sa'i privesc in jocul lor, nestingheriti de soarele palid, de norii ce se perindau adiati de'un vant ce'mi trezea lacrimi in coltul ochilor.Ascultam sunetul mut al caderii lor line...mi'ascultam linistea si'o iubeam.Totusi vroiam sa strig :) Si nu vroiam sa pasesc de teama sa nu mutilez cu pasii maruntei intinderea de alb.Eram copil...era "atunci" Si cand ma trezeam dimineata si bunica'mi facea focul si'n casa mirosea a lemn arzand, a portocale si'a brad verde, crud, si'a iarna, si'a frig...si'a veselie. Mirosea a Craciun. ERA Craciun, era Craciunul acela pe care'l simt acum pierdut, pe care mi'as dori sa'l regasesc in aceasta perioada in ochii si'n zambetul fiecarui copil... Si'mi aduc aminte de globuletele mele colorate.Stiu, poate prea colorate, poate colorate fara vreo noima,fara a fi "la moda",insa fiecare pastreaz'o farama din "eul" de demult,fiecare inchide o frantura dintr'o amintire din "atunci". Si mereu simt ca le trezesc la viata,inviind, rand pe rand, cand le agat firav de ramurile bradului meu, bradul meu...acela poate fara prea multe crengi, iar cele ce sunt - inegale, poate fara faldurile de verde revarsate artificial peste plasticul "trunchiului". Insa e cel ce ma face sa simt plin si adanc acest dulce si frumos(oricat de vag mi'ar suna acest cuvant de fiecare data cand il astern pe hartie, aici e rotund),ce ma face sa'mi fie dor de copilarie.Ma face sa fiu fericita doar "ca sunt", ca pot inca vedea beculetele luminandu'ma ,ca pot inca simti mirosul de cozonac, de scortisoara.Pot inca simti dorul de a'i avea pe toti langa mine,toti "ai mei", dorinta de a imparti totul cu "ei"...de a'i sti aici, la fel cum erau si'atunci. Si asa vreau sa ramana mereu...Simt Craciunul.Traieste mereu in mine...Acum doar m'a strans mai tare'n brate.

luni, decembrie 3

22 DE ZILE: MAGAZINELE ŞI CRĂCIUNUL



Îmi place să pierd ore uitându-mă în vitrinele magazinelor care sunt cu fiecare an tot mai frumoase. În ultimii ani există tot mai multe magazine, adică, mai multe locuri în care să îmi hrănesc bucuria venirii Crăciunului. Globuri, brazi împodobiţi, ghirlande, figurine, beculeţe... toate sunt pentru mine nedescris de frumoase. Iar de anul ăsta avem în Cluj şi două mall-uri de la care mă aştept să arate cât mai bine în perioada asta. Vreau să văd la fiecare colţ de stradă un glob, vreau în fiecare magazin un brad micuţ, vreau să văd pe stradă oameni fericiţi că se apropie Crăciunul. Nu vreau să văd peste tot doar oameni care aleargă după cumpărături şi care ignoră decoraţiunile din vitrine. Oraşul se găteşte de sărbătoare, pentru că mai sunt doar 22 de zile şi vine Crăciunul!

duminică, decembrie 2

DRAGOŞ BUCURENCI: DECEMBRIE SINCER



ARTICOL PUBLICAT DE DRAGOŞ BUCURENCI PE LITERNET ÎN DATA DE 04 IANUARIE 2005

Să fim bine înţeleşi - nu am nimic cu sărbătorile. Am o problemă cu sărbătorirea lor. Iar din întreg calendarul sărbătoresc românesc, sărbătorile de iarnă îmi întind nervii la maxim. Lucrul nu se întîmplă de ieri, de azi, iar motivele nu sînt frivole. Puse în scris, am speranţa că mă vor linişti într-o oarecare măsură, fie şi în aceea că îi vor scoate pe alţii din sărite.

  • Sărbătorile lor

Puţine lucruri îmi produc un disconfort egal cu cel resimţit în faţa totalitarismului ţeapăn al celor care-şi închipuie că sărbătoarea lor religioasă e şi sărbătoarea mea. Că Mîntuitorul s-a născut şi pentru mine. Că S-a răstignit şi a Înviat şi pentru mine. Sînt cei care-mi vin cu busuiocul în casă, stropindu-mi tablourile, sînt cei care-mi aduc lumină de Înviere, pătîndu-mi fotoliile, sînt cei care-mi cîntă colinde în magazine, otrăvindu-mi cumpărăturile cu rugăminţi mieroase la sfîrşit: Nu vreţi să semnaţi pentru condamnarea sodomiei? Nu sînteţi împotriva legalizării prostituţiei? În ce fel de ţară vreţi să trăiască copiii dvs.? Nu vreţi să donaţi şi pentru Catedrala neamului? Încerc să-mi închipui cum ar arăta un Bucureşti cu adevărat multi-cultural în care adepţii fiecărui cult religios s-ar apuca să infesteze spaţiul public cu manifestări cel puţin la fel de entuziaste şi insidioase ale propriilor sărbători. Clamarea în falset a Naşterii şi a Imaculatei Concepţiuni de către grupuri turbulente de seminarişti şi aurolaci s-ar completa de minune cu bocetele funerare ale cohortelor de evrei ieşiţi să ţină Yom Kippur-ul în stradă ori cu prosternările Mecca-centriste ale mahomedanilor găsiţi de cîntarea muezzinului care la o casă de schimb, care în staţia de autobuz, care făcîndu-şi cumpărăturile în Amzei. Tabloul ar fi complet dacă adăugăm în Pasajul de la Universitate o jumătate de duzină de măicuţe anabaptise intonînd psalmii lui David, doi iluminaţi ai buddhismului tantric împreunîndu-se pe scara rulantă şi un adept rătăcit al şcolii Zen executînd koan-ul pe una dintre mesele de la McDonalds. Într-un astfel de scenariu, Bucureştiul ar căpăta, de bună seamă, un aer pitoresc, dar mă îndoiesc că şi respirabil. Realitatea e că ar trebui să mă bucur că românii sînt majoritar creştini de rit ortodox. La întrebarea cum poate fi cineva român? , primul răspuns care-mi vine în cap de sărbători este: slavă Domnului, reuşind să nu fie hindus!

  • Inchiziţia veseliei

Ştiu însă foarte bine cît înseamnă procentul de bună-credinţă din numărul celor care sărbătoresc Naşterea, Botezul, Intrarea în Ierusalim, Învierea sau Înălţarea. Devenim, încet, încet, un popor nedus la biserică, dar care trăieşte trăgînd cu ochiul la sărbătorile acesteia. Devenim un popor de uşernici. Nu credem cu adevărat, dar ritualurile ni se par simpatice (trecutul pe sub masă), pe undeva chiar cuceritoare (noaptea de Înviere), mai ales dacă nu cer eforturi prea mari (cruci rapide în faţa Bisericii, acatiste la sărbători, popă la botez, nuntă şi înmormîntare). Asezonăm din plin cu ritualuri de tradiţie sau de import: facem bradul, primim colindători, tăiem porcul, pocnim artificii, facem porcării, cîntăm colinde, bem şampanie, mîncăm porcării, ne uităm la televizor, oferim şi primim cadouri, mîncăm porcăriile rămase, sorcovim, strîngem bradul, aruncăm restul de porcării. Uneori am impresia că avem o invidie nemărturisită pentru maşinile de calcul: cum altfel să-mi explic resursele nebănuite ale oamenilor care îmbrăţişează ritualurile ca pe nişte cicluri algoritmice cu repetiţie anuală - fă aia, nu fă aia, du-te după aia, pune aia, nu pune aia, nu se face aia, zi şi tu ca aia, în fine - ce bine ne-am aia şi anul ăsta!

O ironie bizară a secolului în care trăim face ca aceşti liber cugetători care instrumentează cam toată comedia sărbătorilor de iarnă să fie mai agresivi decît predecesorii lor, credincioşii get-beget. Agresivitatea credinţelor laice e mai periculoasă astăzi decît fanatismul religios. Pentru că, dacă pentru credinciosul religios eşti în orice moment un potenţial convertit, pentru credinciosul laic eşti botezat avant la lettre. El e convins că şi tu crezi, asemenea lui, în veselia sărbătorilor de iarnă, în bunătatea crăciunului (cu literă mică), în spiriduşii Coca-Cola, în promoţiile şi discount-urile de sezon, în faptele bune făcute în faţa camerei de filmat, în sarmale, caltaboş, sîngerete şi, mai ales, în Cristian Tabără. Pentru că cine nu crede în Cristian Tabără de sărbători? Omul pare să nu existe în restul anului pe micul ecran decît ca o promisiune RGB că Moş Crăciun va veni şi anul acesta. Cu aceşti cruciaţi care propovăduiesc veselia generală ca singură formă de mîntuire în luna decembrie se războiesc nervii mei. Le primesc felicitările şi le trimit altele, le fac cadouri şi vizite şi le primesc cadourile şi vizitele, merg la petrecerile lor de crăciun, unde le cunosc soţiile, animalele şi le las copiii să-mi recite poezii, îi salut prin magazine şi fac conversaţii amabile despre decoraţiunile de brad, le mănînc porcăriile şi le laud artificiile. Şi în tot acest timp, îmi epuizez stocurile de Distonocalm, Calmepan, Prozac şi Diazepam. Ca să se simtă ei bine. Ca să nu se supere. Pentru că ei se supără foarte uşor şi-i ţine foarte mult. Aşa că mai bine nu-i superi.

  • Sarmale not dead

Faptul că veselia generală culminează cu o noapte de petrecere, îndopare deşănţată sau desfrîu, după caz, mi se pare, totuşi, firesc. Cu ce altceva s-ar putea încheia aceste dionisiace tîrzii care sînt sărbătorile de iarnă? Nu mă îndoiesc, de altfel, că în următoarele decenii reveillon-ul va denegera, onest şi egal cu sine însuşi, într-o orgie amicală permisă de societate cu ocazia schimbării sufixului calendaristic. Pentru că filosofia acestei săbători aceasta pare să fie: să facem măcar o dată pe an una ne-mai-făcută-de-anul-trecut. Cînd eram mic mă incita ideea petrecerii unei nopţi nedormite. Evident, atracţia şi-a pierdut din originalitate cu trecerea timpului, orice petrecere fiind proiectată să ţină o noapte întreagă. Rămîn sarmalele şi porcăriile, pe care, v-aţi prins deja, nu le-am agreat niciodată. Şi rămîn prietenii, pe care ai ocazia, o dată pe an, să-i vezi în număr cît mai mare adunaţi toţi la un loc. Ori tocmai asta eu nu pot pricepe nici în ruptul capului. Ce e atît de atractiv în a-i vedea pe oamenii cu care te vezi tot restul anului în diverse momente şi variate combinaţii, adunaţi într-o supradoză grobiană o noapte întreagă? Înţeleg să cunosc oameni noi, să văd feţe diferite, să trăiesc experienţe unice, nu repetibila reţetă prieteni-sarmale-ştiu-eu-o-vilă-la-Sinaia-salată-de-boeuf-foste-şi-foşti-salată-orientală-de-la-bunica. Anul trecut am îndrăznit pentru prima dată să pun în aplicare reţeta proprie: m-am dus la o petrecere cu DJ unde ştiam doar doi oameni, am bătut apoi cu o mînă de ameţiţi pe care nu-i cunoşteam dinainte vreo trei cluburi şi am sfîrşit tîrziu a doua zi într-un afterhours mai plin ca de obicei unde chiar nu recunoşteam pe nimeni. Nici măcar starea constant extatică în care m-am aflat sub efectul energizantelor nu mi-a permis să experimentez pe viu "bucuria sărbătorilor", dar experienţa a avut oricum o notă generală mai bună decît cele anterioare, adică a fost şi un reveillon mai răsărit ca altele, şi o noapte de club mai bună ca de obicei. Recomand cu căldură. Şi, ca să fac, totuşi, dreptate reveillon-ului, o să spun că, dacă dau deoparte noaptea nedormită, sarmalele, porcăriile şi prietenii, rămîne, totuşi, ceva unic legat de această sărbătoare: salata berlineză pe care o face maică-mea, dracu ştie de ce, numai pe 31 decembrie. Problema e că, de cînd nu mai fac reveillon-ul cu ai mei, i-am cam uitat şi gustul. Mi-aduc, însă, aminte că era foarte bună şi eu mai ceream întotdeauna cîteva porţii, ca să trec mai uşor peste Stela şi Arşinel.

*
Lucrul de care-mi pare cel mai rău este că din iritaţia pe care mi-o produce România sărbătorească, am căpătat o suspiciune reflexă faţă de sărbătoare. Paguba este, evident, a mea. România, aşa cum ştim deja, va continua să se rîdă, să sărbătorească, dar nu va părăsi incinta.

sâmbătă, decembrie 1

24 DE ZILE PÂNĂ LA CRĂCIUN: IARNA ŞI SANIA



De cum venea iarna, sania îşi făcea şi ea apariţia pe străzile din apropierea blocului în care locuiam. Urmele ruginite lăsate de sănii la prima ninsoare mai serioasă îmi arătau de fiecare dată drumul spre pârtie. Îmi plăcea enorm să merg cu sania. Aveam una mare şi îmi luam fratele sau prietenii şi ne bucuram de zăpadă. La câţiva metri de casă aveam o pădure mare şi frumoasă. La marginea ei ne găseam în fiecare an loc pentru dat cu sania. Stăteam mult afară, mai ales după ce luam vacanţa. Îmi aduc aminte că drumul cu sania îmi părea întotdeauna interminabil, ca şi cum acela era locul în care trebuia să mă aflu pentru totdeauna. Senzaţia asta mi-a plăcut şi m-a făcut de fiecare dată să trec peste ora la care trebuia să ajung acasă pentru a mă bucura de compania saniei.

V-am mai spus că ningea mult când eram eu mic? Ei bine, aşa era, ningea mult şi mergeam cu sania la magazin, la piaţă, la prieteni de faminie... Acum, între noi fie vorba, nu mergeam chiar peste tot cu ea, dar îmi place să cred că ar fi fost frumos să se întâmple aşa. M-aş fi dus cu sania şi la şcoală, dar mă temeam să rămân fără ea. Ne înţelegeam bine, nu ne certam niciodată, nici măcar atunci când îmi părea că nu vrea să urce cu mine în lift şi vrea să mai stăm puţin pe zăpadă, atât de grea era. O înţelegeam şi atunci, o înţeleg şi acum. Avea şi ea doar câteva luni în care să se bucure de viaţă, iar eu mă încăpăţânam să o duc acasă.

În momentul în care scriu asta, afară totul e acoperit de zăpadă, iar copiii se pierd printre sănii.

vineri, noiembrie 30

REZULTATE SONDAJ



A fost o încercare de sondaj. Nici blogul nu s-a vrut mai mult. Când am făcut blogul, nu am crezut că or să existe persoane care să îl citească. Şi, totuşi, lumea se mai gândeşte la Crăciun. Chiar şi după ce creşte. 80 de voturi s-au adunat până la închiderea sondajului, iar 96 % dintre cei care au votat cred că şi după ce anii trec, Crăciunul rămâne o bucurie, în timp ce doar 4 % cred contrariul. Să fie ăsta primul semn bun?
---
Spune-ţi părerea despre Crăciun pe pagina interactivă.

vineri, noiembrie 23

SCHIMBĂRI DIN DECEMBRIE



Pentru că acest blog e unul pentru Crăciun, din 1 decembrie ne vom pregăti de sărbătoare. Ce înseamnă asta? Înseamnă că unele lucruri se vor schimba. Începem cu template-ul: de la unul strâmptorat, nu foarte permisiv şi vesel se va trece la unul care să aducă mai mult a sărbătoare şi care să poată cuprinde mai multă informaţie. Dacă până acum nu s-au adunat foarte multe postări, sper ca din decembrie şi asta să se schimbe. De aceea, apelez la voi pentru ca împreună să întâmpinăm Crăciunul aşa cum se cuvine. 24 de zile or să ne mai despartă de sărbătoare şi tot atâtea poveşti aş vrea să ne apropie de Crăciun. Dacă vrei să mă ajuţi să duc la bun sfârşit această idee, trimite-mi un e-mail pe christmas.memories2007@gmail.com de pe adresa cu care ţi-ai făcut blogul (asta, dacă ai blog) sau de pe oricea altă adresă de e-mail. Haideţi să umplem cele 24 de zile dinaintea Crăciunului cu poveşti frumoase!

luni, noiembrie 19

ORNAMENTE



Îmi aduc aminte că de prin decembrie începeam să fac ornamente pentru brad, căci nu obişnuiam să pun pe brad doar globuri şi bomboane, ci şi tot felul de steluţe sau clopoţei făcuţi de mine. Hârtia aceea colorată, mirosul de lipici, mizeria lăsată în urmă, grija cu care umblam cu foarfeca erau parte din obiceiurile dinaintea Crăciunului. Făceam ornamente din cele mai ciudate, foloseam de multe ori hârtie albă fiindcă nu eram prea talentat şi doar după câteva încercări ajungeam la hârtia roşie, albastră sau galbenă (uneori portocalie sau verde). Cred că mulţi au făcut sau măcar văzut o dată acele fire de aţă pline de cocoşi (da, aşa îi spuneam pe atunci popcornului). Voi ce ornamente obişnuiaţi să faceţi pentru Crăciun (nu obligatoriu pentru brad)?

sâmbătă, noiembrie 17

JINGLE BELLS



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.
---
Dashing through the snow
In a one horse open sleigh
O'er the fields we go
Laughing all the way
Bells on bob tails ring
Making spirits bright
What fun it is to laugh and sing
A sleighing song tonight

Oh, jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh
Jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh

A day or two ago
I thought I'd take a ride
And soon Miss Fanny Bright
Was seated by my side
The horse was lean and lank
Misfortune seemed his lot
We got into a drifted bank
And then we got upsot

Oh, jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh
Jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh yeah

Jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh
Jingle bells, jingle bells
Jingle all the way
Oh, what fun it is to ride
In a one horse open sleigh

joi, noiembrie 15

BULGARITUL



Descoperă cele mai bune jocuri flash gratuite de Crăciun.

luni, noiembrie 12

ANUNŢ UMANITAR



Îndrăznesc să ocolesc puţin ideea blogului, fiindcă oricât de importante ar fi amintirile, mai important e să poţi să ţi le faci. Tot timpul m-a frustrat lupta asta incorectă cu viaţa. Dacă vreunul dintre voi poate face o diferenţă, nu văd de ce nu ar face-o!

Via Si nu e ea de vina

"La doar 18 ani, Alexandru suferă de cancer osos de care poate fi operat doar în Italia. Însă, familia lui are nevoie de 35.000 de euro pentru efectuarea respectivei operaţii, dar şi pentru implantarea unei proteze, tratamente pre- şi postoperatorii. Primii paşi în această campanie au fost făcuţi de părinţii şi colegii lui Alexandru, care au strâns 15.000 de euro din donaţiile elevilor liceului, dar şi din sponsorizări de la diverse firme şi persoane care au preferat să rămână anonime. Pentru că prin această metodă nu au reuşit să strângă toată suma, a venit ideea organizării unui spectacol caritabil. Acesta a avut loc joi, 6 noiembrie, de la ora 13.00, în sala de sport a liceului I.L. Caragiale. La eveniment au participat Direcţia 5, Ducu Bertzi, Barac, Mircea Vintilă, Maria Gheorghiu, formaţia AlbNegru şi Connect-R. Spectacolul umanitar a fost realizatcu sprijinul postului Radio România Actualităţi."
Pentru cei care doresc să facă o donaţie, iată conturile: RO79 RZBR 0000 0600 0967 2684 – EUR RO23 RZBR 0000 0600 0932 9827 – RON RO57 RZBR 0000 0600 0967 2692 – USD

duminică, noiembrie 11

APARENŢE



Păşeam pe o stradă ciudată. Multe clădiri mari şi somptuoase. Nu ştiam unde mă aflu şi încercam să recunosc ceva din ceea ce văd. Nimic nu îmi era familiar. Pe măsură ce avansam, starea mea de rătăcire era tot mai pronunţată. Începuse deja să îmi fie frică. Era o linişte rar întâlnită. Cred că era prea dimineaţă, iar lumea încă nu se trezise. Îmi vedeam în continuare de drum, chiar dacă nu ştiam unde merg. Casele îmi păreau tot mai mari şi impunătoare. După câteva minute observ că drumul se opreşte. Acolo, la capăt de drum, dau peste o altfel de casă. Era o casă mică, aparent neîngrijită şi sărăcăcioasă. În ea îşi ducea traiul o familie aparent nefericită. În loc de sticlă, la ferestre ei aveau trase câteva rânduri de cârpe. Zăpada le acoperise gaura din acoperiş pe care nu au avut cum să o repare. Pentru ei şi anul acesta Crăciunul va trece aparent neobservat. În fapt, se vor bucura şi ei de aparenta omenie a vecinilor care în restul zilelor încearcă să îi alunge din comunitate. Păine, mâncare, uneori chiar prăjituri primeau de Crăciun. Le era ruşine, dar, în ruşinea lor, le era şi foame. Se bucurau sincer de ceea ce primeau şi puteai vedea asta în ochii lor. Chiar dacă ştiau că aşa are să se întâmple, bucuria era de fiecare dată sinceră. Cei bogaţi se întorc la casele lor cu gândul că au făcut o faptă bună şi îşi aşteaptă, cu mesele prea pline, invitaţii în seara de Crăciun... Lucrurile se vor repeta în anul care vine, nu înainte de a încerca, poate doar aparent, să-i alunge pe cei din casa mică de la marginea străzii. Până la urmă, au nevoie de ei fiindcă le dau certitudinea aparentă că sunt umani.
_________________________

Aş vrea să spun că le e mai bine celor din casa aceea mică, aş vrea sincer! Nu pot... Povestea lor se întâlneşte în multe locuri şi circumstanţe. Poate că e timpul să privim la viaţa lor mai mult decât în momentul în care asta ne face pe noi să ne simţim mai bine.

POSTUL CRĂCIUNULUI



Acest post ţine 40 de zile: de la 15 noiembrie la 25 decembrie, lăsăm sec în seara sfântului Filip, la 14 Noiembrie. Dacă această zi cade miercurea sau vinerea, începem postul în seara zilei de 14 Noiembrie. Postim de carne , ouă si brânză. Lunea, miercurea şi vinerea mâncăm bucate fără unsoare (ulei) şi fără vin. Marţea şi joia se dezleagă la untdelemn şi vin. Sâmbetele şi duminicile, până la 20 decembrie exclusiv, se dezleagă la untdelemn, vin şi peşte. Citeşte mai departe pe CREDO.RO.

vineri, noiembrie 9

STEFAN HRUSCA - PE STRADA DIN VIFLAIM



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

joi, noiembrie 8

ORAŞ ÎN IARNĂ



Recunosc, nu ştiu cum sunt restul oraşelor pe timp de iarnă, dar ştiu că oraşul meu nu arată niciodată mai bine. Nu, nici măcar primăvara!
E fascinant să vezi că toată lumea pare să prindă din bucuria ninsorii. Aerul irespirabil uneori se schimbă într-o senzaţie de rece foarte plăcută. Băncile din parcuri lasă fulgii să se odihnească, iar copiii se întrec pe pârtii. E şi asta o parte frumoasă a oraşului, dar nu despre ea vreau să-ţi vorbesc. Vreau să-ţi spun cum e oraşul iarna. Cum e centrul acela aglomerat pe timp de seară când toate luminile maşinilor par să facă ninsoarea mai strălucitoare. Cum e să intri în magazine plin de zăpadă pe ghete, sau cum e să te izbească cineva cu un bulgăr peste cap. Da, e şi ăsta un obicei în iarnă. Ştiu că am crescut, nu ştiu dacă regret asta, dar cert e că nu ştiu de ce iarna în Cluj îmi pare în fiecare an foarte frumoasă. Îmi place la nebunie să văd părinţi ţinându-şi copiii de mâna peste care e trasă o mănuşă colorată. Îmi place să văd vânzători ambulanţi care au o mulţime de bote pentru copiii mai neascultători, la fel de tare cum îmi place să stau pe o bancă după ce s-a înserat şi să privesc vitrinele magazinelor. Mai îmi place să văd, tot pe înserat, rânduri de maşini la stopuri şi să ascult colinde în oraş. Pomii plini de zăpadă, copiii cu ghiozdane de două ori mai mari decât ei care încearcă să facă bulgări, brazi împodobiţi în centrul oraşului, îndrăgostiţi în căutare de cadouri, părinţi la cumpărături, toate astea mă fac să zâmbesc! Oraşul nu e acelaşi dacă zăpada nu vine să ne vadă. În cazul în care nu ninge, tot ce poţi vedea sunt oameni grăbiţi şi nervoşi la cumpărături, maşini gălăgioase, copii trişti, bătrânei înghesuindu-se în autobuze, farmacii închise... Poate că e doar efectul zăpezii şi oamenii sunt aceiaşi chiar şi în lipsa ei. Poate...

miercuri, noiembrie 7

DE PE DEAL



Privită de pe dealul proaspăt înzăpezit, viaţa copiilor pare fantastic de veselă. Derdeluşuri, sănii, bulgări, ghete, îngeraşi în zăpadă, oameni de zăpada... Toate aceste lucruri mărunte făceau din vremea aceea geroasă una ceva mai acceptabilă, mai... prietenoasă. Coborându-ţi privirea observi că toţi copiii s-au adunat într-un loc, se joacă împreună. Pentru ei chiar nu are împortanţă dacă partenerul de joacă e fată sau băiat. Sar şi încearcă să prindă fulgii mari de nea care, parcă, se bucură să poată aduce atât de multă exaltare în sufletele lor şi un zâmbet sincer pe chipuri. Lumina îşi pierde din putere, însă luna îşi făcuse apariţia cu ceva vreme înainte. Pare că joaca lor nu o să aibă sfârşit şi că fumul care iese pe hornurile caselor în care părinţii îi aşteaptă cu un ceai fierbinte, le ţine de cald. În fapt, ei nu simt frigul de afară! Mâinile lor mici încheagă bulgări, picioarele lor se pierd în stratul gros de omăt, iar săniile şi-au făcut deja drum pe deal. Ninsoarea vrea să se oprească, iar copiii îşi ridică toţi privirile înspre cer. Îşi ridică mâinile şi par să îşi ia rămas-bun de la fulgii de zăpadă. Atunci mi-am dat seama! Am uitat să mai scutur o dată globul de sticlă...

CAIETUL DE COLINDE



Eram copil. Toate întâmplările frumoase par să se fi petrecut atunci. Fără să vreau, mă bucuram de lucrurile care acum îmi lipsesc. Îmi lipseşte şi caietul în care obişnuiam să îmi scriu colindele. Era un caiet din cele cu stema României pe ultima copertă. Pe prima pagină am scris "Colinde, colinde" a lui Eminescu.

Colinde, colinde! E vremea colindelor, Căci gheaţa se-ntinde Asemeni oglinzilor Şi tremură brazii Mişcând rămurelele, Căci noaptea de azi-i Când scânteie stelele.

Se bucur copiii, Copiii şi fetele, De dragul Mariei Îşi piaptănă pletele, De dragul Mariei Ş-a Mântuitorului Luceşte pe ceruri O stea călătorului.

Sper să nu greşesc când spun că a doua şi a treia pagină erau ocupate cu "Noapte de vis" şi "Pe strada din Viflaim". Aveam o slăbiciune pentru colindul ăsta din urmă. Caietul avea multe pagini scrise cu mare grijă, nu trebuia să fac nicio greşeală. Aveam o cărticică de rugăciuni, albastră, care îmi oferea pe ultimile pagini versuri de colinde. Pe unele de acolo nu le ştiam, dar asta nu mă împiedica să le scriu în caiet. Alte versuri erau scrise după ce ascultam, pe un casetofon al vecinilor, colindele. Ascultam de multe ori un colind şi, uneori, ajutat de prieteni, completam cuvintele pe care le omisesem. Cam ca toate amintirile care mă ajută să retrăiesc momente din copilărie şi caietul acesta a ajuns să fie pierdut. E clar că nu am ştiut să-l apreciez!

luni, noiembrie 5

PE STRADA DIN VIFLAIM



Pe vremea când nu ştiam prea bine cum mă cheamă sau câţi ani am, obişnuiam să ascult colinde la un pick-up. Plăcile acelea de vinil reuşeau să îmi dea o senzaţie de căldură pe care nu am regăsit-o până acum nicăieri. Uneori sunau zgâriat sau lălăit, fiindcă se profuise discul, sau fiindcă, în graba mea, mi-am lăsat degetele să atingă negrul pe care nu îl înţelegeam cum poate să îmi ofere sunele alea dragi. Aveam, pe atunci, foarte puţine colinde. Nu era nicio problemă, fiindcă îl aveam pe Hruşcă(dacă nu mă înşel, albumul era chiar acela din imagine)! Ţin minte că îmi plăcea enorm "Pe strada din Viflaim".
"Pe strada din Viflaim
Mere maica cu Iosif Iisus s-a născut în sara de Crăciun...."
Ascultam colindul ăsta cu mare drag. Toate colindele pe care le ştiam erau de pe plăcile de vinil. Şi, fiindcă eram mare fan al lui Hruşcă, încercam să învăţ fiecare colind pe care mi-l cânta pick-up-ul. Avea răbdare cu mine; uneori, îmi puneam singur placa pe care erau colindele şi o lăsam să meargă de la un capăt la celălat, apoi o întorceam pe partea a doua. Sincer, nu-mi aduc aminte ca vreun alt dispozitiv să fi fost în stare să îmi redea atât de bine sunetul unei colinde. Păcat că s-a stricat pick-up-ul...

duminică, noiembrie 4

GLOBURI



Erau puţine, mici şi învechite. Aţa cu care se prindeau de crengile bradului se îngălbenise. Aveau forme ciudate, iar sclipiciul de pe ele începuse de mult să cadă. Unele erau ciobite, altele îşi pierdeau din culoare. Cu ele, bradul părea vechi şi el, părea bradul bunicii. Nu îmi dădeam seama atunci de asta. Mă bucuram să pot avea cu ce să îl umplu. Ţin minte că îmi plăceau două globuri în mod special. Erau oarecum transparente, cu mult sclipici pe ele. Erau foarte asemănătoare cu cel din imagine. Ceva mai vechi şi prăfuite, ce-i drept. Nu le-am uitat, deşi, cel mai probabil, s-au spart şi ele între timp. Astăzi, globurile sunt tot mai frumoase, imită figuri arhi-cunoscute (Moş Crăciun, oameni de zăpadă) sau sunt în forme atractive (fulgi de zăpadă, căsuţe ori sania Moşului). Chiar dacă un brad cu astfel de globuri e infinit mai estetic decât cel pe care îl aveam eu iarna lângă caloriferul din camera mare, ceva lipseşte. Nu îmi dau seama exact ce, poate amprentele generaţilor trecute au făcut din ele adevărate cărţi de poveşti, ca şi cartea de nisip a lui Borges. Poate, exagerez şi ele nu reprezintă decât rămăşita unor Crăciunuri trecute, peste care s-a aşezat praful. Aş vrea să pot păstra un glob din cele vechi încă vreo zece, chiar douăzeci de ani. În felul ăsta, amintirea copilăriei şi a serilor petrecute lângă brad n-ar fi ştirbită de frumuseţea unui brad artificial, împodobit în grabă cu globuri mari şi ghirlande, parcă, interminabile.

sâmbătă, noiembrie 3

PE STRADĂ



Pe stradă s-a făcut târziu de mult. E întuneric, rece şi străin. Oraşul pare adormit şi el, ca într-o poveste veritabilă de Crăciun. Undeva, la marginea oraşului, în gară, doi copii cerşesc binecuvântare. Sunt greu de ignorat, îmbrăcămintea lor înseamnă o pereche de încălţei rupte, pătate cu noroi, nişte pantaloni cu ceva numere mai mari şi o bluză care nu reuşeşte să le ţină de cald. Se uită la tine, mai mult prin tine. Trebuie să ajungă şi ei "acasă" de Crăciun. Acasă, adică în sala mare de aşteptare, sală care le-a fost locuinţă în ultimele luni. Înainte, locuiau la subsolul unui bloc, dar era prea ruşinos pentru proprietari să îi găzduiască. I-au alungat în stradă exact când aveau mai mare nevoie de un loc încălzit pe care să îl poată numi al lor. Un loc unde să îşi poată petrece sărbătorile. Mama lor vine la ei, îi trage violent de mână şi le spune ceva. Copiii încep să plângă. Furase dintr-un magazin puţină ciocolată, ca să le poată da şi copiiilor ei senzaţia ca a venit Crăciunul. Pe semne, fusesem prea concentrat la cei doi ca să aud sirena infernală a unei maşini de poliţie. Femeia e bagată cu forţa în maşină, copiii îşi varsă în continuare amarul în lacrimi dureroase. Ea zâmbeşte şi le spune că o să fie bine, or să aibă şi ei o masă caldă, un pat... undeva într-un centru pentru copiii străzi. Încep să cred că intenţia ei fusese bine plănuită. Ştia să fure, dar ştia că nu poate să se întoarcă acasă la bărbatul care o bate în fiecare seară. Că nu o să fie niciodată capabilă să le ofere celor doi măcar o mică parte din ceea ce pot primi într-un astfel de centru. Copiii sunt luaţi şi ei cu o altă maşină, duşi la noua lor casă. Peste toate astea, o "doamnă" de vreo 40 de ani îşi expune public părerea: "Ce bine că i-a luat! Că deja mă enervau ţiganii ăştia. Şi aşa îi vedeam aproape în fiecare zi...". Cu siguranţă, nu o să îi mai vadă o vreme lungă! Locul lor nu mai e aici, aşa cum, în scurt timp, nu o să fie nici acolo unde sunt duşi acum. Locul lor e lângă mama lor.. _________________________

  • Povestea asta ar trebui să fie o pledoarie pentru un Crăciun adevărat. Unul din care să lipsească răutatea nemotivată, discriminarea sau nepăsarea şi în locul cărora să găsim bunăvoinţă, implicare şi puterea de a fi mai bun (dacă se poate, nu doar în aceste zile, ci în fiecare zi).

miercuri, octombrie 31

PORTOCALE



Mi s-a întamplat într-o zi, pe vremea când eram în liceu, să simt miros de portocală. Nu ştiam de unde vine. Sincer, nici nu îmi păsa. Mi-am pus capul pe bancă şi mi-am închis ochii. Îmi aduceam aminte atunci de pungile acelea transparente (din acelea de care sunt pline acum hipermarket-urile), legate stângaci de o vânzătoare grăbită, în care se ascundeau portocalele. Mireasma lor mă pune mereu pe gânduri, mă face mereu să visez. Desfăceam, chiar rupeam, pungile ca să ajung cât mai repede la comoară. Am copilărit într-o vreme în care nu exista Carrefour, Cora, Kaufland sau orice alt hipermagazin. Noi aveam câteva magazine de cartier, cu preţuri mari. Nu asta e esenţa. Nu aveam cum să punem prea des mâna pe portocale, turtă dulce, dropsuri, banane, napolitane sau caramele, de aceea ele erau, în perioada Crăciunului, veritabile comori. Am crescut, a trecut farmecul dropsurilor, napolitanelor, bananelor, turtei dulce sau caramelelor, dar portocalele nu şi-au pierdut din puterea de a mă face să mă simt copil, chiar dacă vremea mea a cam trecut... Ştiu ce am să îi cer Moşului să-mi aducă: două portocale. Două, pentru că am cu cine să le împart. Cu cine să împart Crăciunul.

marți, octombrie 30

PRIMA NINSOARE



Într-unul din week-end-urile trecute a nins. Surprinzător pentru luna octombrie. Asta m-a făcut să îmi aduc aminte de cum era când, în copilărie, ningea pentru prima dată în iarna aceea. Era ceva magic. Ieşeam pe balcon, stateam la etajul nouă (acum stau şi mă întreb cum puteam să ies pe balcon fără nicio problemă... mâncam acolo, aruncam apă peste vecini, priveam brazii din faţa blocului cum păreau stele de la zăpadă) şi păşeam în picioarele goale pe zăpada proaspătă. Nu-mi era frig niciodată. Ma apropiam de balustradă şi luam în mâinile mele mici puţină zăpadă. Făceam un bulgăr şi îl ţineam în mână să se topească. Adesea, asta se întampla pe la ora 6. Atunci mergeau fratii mei la lucru şi mă trezeau să văd că ninsese. Ningea mult, se aşternea aşa frumos şi, cum era atât de dimineaţă, maşinile nu aveau când să amestece zăpada şi să îşi lase amprentele în ea. După ce se topea bulgărelul din pumnii mei mici, mergeam în casă, mă apropiam de calorifer şi îmi lăsam mâinile să se usuce, între timp ce îmi pierdeam privirea în albul ce acoperea blocurile din faţa mea. Am crescut între betoane, în acele cutii de chibrituri imense (popular, li se zic apartamente) şi, pentru mine, iarna a fost de fiecare dată specială. Îmi amintesc şi acum, ca şi cum aş fi în locul acela, cum ieşeam în faţa blocului şi mă jucam în zăpadă. La intrarea în bloc aveam o uşă mare, albastră, cu geamurile sparte adeseori. Era grea, dar, dupa ea mă aşteptau fulgii de zăpadă. Mă bucuram mult în fiecare an să-i revad. Îmi era dor de ei.

Să te bucuri de prima ninsoare...

POVEŞTI DESPRE CRĂCIUN



Mi-ar plăcea tare dacă blogul ăsta ar fi locul în care să ne amintim de emoţile care ne încercau în fiecare an la prima ninsoare, la mirosul de portocale, de cozonac sau sarmale. Crăciunul are o semnificaţie aparte în viaţa multora pentru că reprezintă o perioadă plină de linişte, pace, cadouri, alb şi lumină. Îmi vine greu să privesc Crăciunul ca fiind sărbătorit undeva pe plajă, cu o sticlă de şampanie lângă tine. Nu cred că asta e ideea Crăciunului. Toată povestea din jurul acestei sărbători trebuie să însemne mai mult decât belşug sau cadouri impresionante. Nu văd ca în asta să stea magia Crăciunului.
E ciudat că punem mai mult accent pe ceea ce avem pe masă decât pe ceea ce avem în suflet. Şi e incorect. Am ajuns într-un punct în care dacă nu ai tăiat un porc de ignat se numeşte că nu te bucuri de sărbătoare aşa cum trebuie. Nici măcar nu înţeleg de unde bucuria asta nebună de a avea zeci de kilograme de carne în frigider sau congelator. Să fie asta într-adevăr bucuria pe care ne-o dă Crăciunul? Greu de zis, pentru că mulţi sunt adepţii meselor îmbelşugate, de parcă o masă obişnuită nu te-ar sătura la fel. Să încercăm, pe măsură ce sărbătorile se apropie, să privim cu ochi de copil miracolul acestei perioade. Să lăsăm deoparte tot ce nu e cu adevărat important şi să îmbrăţişăm cu căldură tot ceea ce ne făcea fericiţi în vremea când masa de Crăciun însemna cozonac, o tavă de prăjituri şi sarmale...

luni, octombrie 29

MOŞ CRĂCIUN CU PLETE DALBE



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.
Moş Crãciun cu plete dalbe
A sosit de prin nãmeţi
Şi aduce daruri multe
La fetiţe li bãieţi

Moş Crãciun, Moş Crãciun...

Din bãtrâni se povesteşte
Cã-n toţi anii negreşit
Moş Crãciun pribeag soseşte
Niciodatã n-a lipsit

Moş Crãciun, Moş Crãciun...

Moş Crãciun cu plete dalbe
Încotro vrei s-o apuci
Ţi-as cânta "Florile dalbe"
De la noi sã nu te duci!

Moş Crãciun, Moş Crãciun...

O, CE VESTE MINUNATĂ



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.
O, ce veste minunată,
Lângă Viflaim s-arată
Cerul strălucea,
Îngerii veneau
Pe-o rază curată
Mergând Iosif cu Maria
În Viflaim să se-nscrie
Într-un mic sălaş
Lâng-acel oraş
S-a născut Mesia
Vrut-au să călătorească
Ora, Ea sosi să nască
Pe al Ei fiu Sfânt, nouă pe pământ
Să ne mântuiască

E Iisus, păstorul mare
Turmă ca El nimeni n-are
Noi îl lăudăm şi ne închinăm
Cu credinţă tare

duminică, octombrie 28

ASEARĂ PE-NSERATE



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.
Aseară pe-nserate
Fecioara Maria
În Viflaim cetate
Călătorind venea.
Şi fiind obosită,
în oraŞ intra
în Viflaimul mare
Nimenea n-o primea.
Atunci Fecioara Sfântă
Din oraş ieşi,
Pe câmp într-o poiată,
Lăcaşul şi-l găsi.
Pe paie, între vite
Pe fânul cel strohos
Aici Fecioara Sfântă
Născuse pe Hristos.
Fiul începe-a plânge
Maică-sa-l mângâia
O, nu plâge Iisuse
Că tu cunoşti lumea
Că lumea asta mare
Prin tine s-a născut
Prin tine şi prin Tatăl
Prin Dumnezeu cel Sfânt.
La fiecare casă
S-aud colindători
Colinda lor frumoasă
Răsună până-n zori

sâmbătă, octombrie 27

BING CROSBY - RUDOLPH, THE RED NOSE...



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

FRANK SINATRA - SANTA CLAUS IS COMING TO TOWN



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

BROOK BENTON - WHEN A CHILD IS BORN



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

vineri, octombrie 26

CHARLES TAYLOR - A CHRISTMAS MESSAGE

BING CROSBY - AWAY IN A MANGER



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

GOSPEL CLEFS - MARY'S BOY CHILD

FRANK SINATRA, BING CROSBY & ROSEMARY CLOONEY - MEDLEY



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

BROOK BENTON - MERRY CHRISTMAS ALL



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

FRANK SINATRA & BING CROSBY - THE...



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

ROSEMARY CLOONEY - HAVE YOURSELF A...



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

BILL PINKEY & THE ORIGINALS DRIFTERS - O'...



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

BILL PINKEY & THE ORIGINALS DRIFTERS - ...



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

BING CROSBY - WHITE CHRISTMAS



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

ENZIO STUARD - AVE MARIA



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

THE PLATTERS - PLEASE COME HOME FOR...



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

ROSEMARY CLOONEY - SUZY SNOWFLAKE



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

FRANK SINATRA - GOD BLESS YOU MERRY...



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

LOUIS ARMSTRONG - CHRISTMAS IN NEW ORLEANS



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

THE PLATTERS - BLUE CHRISTMAS



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

FRANK SINATRA & BING CROSBY - DECK THE...



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

BROOK BENTON - BEAUTIFUL MEMORIES



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

MOONGLOWS - HEY SANTA CLAUS



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

joi, octombrie 25

PAULA SELING - PRAZNIC LUMINOS



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

PAULA SELING - LA VIFLAIM COLO'N JOS



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

PAULA SELING - LEGĂNELUL LUI IISUS



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

PAULA SELING - DOAMNE A TALE CUVINTE



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

PAULA SELING - CE-ATI VAZUT PĂSTORI



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

PAULA SELING - DIN AN ÎN AN



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

PAULA SELING - EPILOG



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

vineri, octombrie 19

MARELE INGHET



Descoperă cele mai bune jocuri gratuite de Crăciun.
"Marele îngheţ" e disponibil doar extern. Pentru a accesa acest joc, fă click aici.
De asemenea, poţi încerca alt joc recomandat de Îţi mai aminteşti Crăciunul. Salvează Crăciunul.

joi, octombrie 18

ANA MARIA - VINE SEARA LUI CRACIUN



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

STEFAN BANICA JR. - CHRISTMAS COMES



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.


Stefan Banica Jr. - Christmas Comes

ANA MARIA - SILENT NIGHT



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

Ana Maria -Silent night

MILLENIUM - COLO SUS, PE LANGA LUNA

BENONE SINULESCU SI MILLENIUM - COLINDAM COLINDA



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

STEFAN BANICA JR. - DOAR O DATA-I CRACIUNUL



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

STEFAN BANICA JR. - DOAR O DATA-I CRACIUNUL

STEFAN BANICA JR. - SARBATOAREA SFANTA



Ascultă online colinde româneşti şi străine pe Îţi mai aminteşti Crăciunul?.

Stefan Banica jr - Sarbatoarea Sfanta

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...