DECEMBRIE:ZAPADA,CRACIUN,BUCURIE,MAGIE

Decembrie...una dintre cele mai frumoase luni ale anului,este luna cadourilor,luna in care ninsoarea invadeaza orasele transformand totul intr-un ocean de ninsoare.Nemarginirea alba face ca totul sa fie desprins dintr-o poveste,copacii sa para fantasme albe iar oamenii de zapada sa apara la fiecare colt de strada ca niste ingeri care vegheaza asupra noastra.Desi suntem infofoliti cu fulare,caciuli,manusi, nimic nu ne poate impiedica sa intram in mijlocul gramezii de zapada si sa incingem o bataie cu bulgari ca la carte,sa ne dam cu sania sau sa facem oameni de zapada.Imi place sa merg cu prietenii seara prin oras,cand beculetele sunt aprinse,totul straluceste in jurul oamenilor ca o aura protectoare,sa beau ciocolata calda iar cand vin in casa sa stau lipita de calorifer ca sa ma dezmortesc dupa frigul de afara.Colindele au un mare rol in intretinerea atmosferei de sarbatoare,de 2 ani merg cu colindul,impreuna cu profesoara mea de religie din generala si nu o fac pentru bani ci pentru pastrarea traditiei,pentru linistea mea sufleteasca si pentru oamenii care sunt foarte incantati sa mai auda ca cineva vine si canta de la ultimul etaj si pana la parter,fara sa bata la fiecare usa,cersind bani.Pur si simplu,cine vrea sa dea vine si ne da,cine nu,macar i-am incantat auzul si o raza de lumina a patruns si in sufletul lui.Mai am si alt obicei cand merg cu colindul,si anume atunci cand auditoriul este un copil de cele mai multe ori impins de parinti sa stea si el in pragul usii,sa ii ofer bombonici.

In copilarie,pe 24 decembrie era regula sa fiu la strabunica mea la tara si sa merg cu copii in colindat,adica ce insemna acest colindat:porneam de la un capat al satului si ajungeam in celalalt,timp in care la fiecare poarta,proprietarul casei iesea si ne oferea covrigi,eugenii sau colacei.Apoi seara venea steaua,un grup de 5 copii care cantau:”Steaua sus rasare,ca o taina mare...”.Tot pe 24 pregateam mancarea,sarmale,paine la cuptor,cozonac si tin minte ca dupa ce plecau colindatorii cu steaua ziceam ca imi este foame,dar nu imi era foame de orice,ci de cozonac.Parca vad aceea scena:stateam pe un scaun,langa soba,cu pisicul in brate,strabunica ma tot certa ca nu e bine sa stau cu pisicul in brate,bunicul si bunica imi ziceau sa mananc si sa trec in casa la tv,sa nu mai stau pe afara,ca nu cumva sa ma imbolnavesc.Asa cum vad aceasta scena,pot simti si mirosul acela al cojilor de portocala pe care le puneam pe plita sobei,cu scopul de a mirosi frumos in camera.Tot seara venea si mosul,vedeam cadoul,ma bucuram si adormeam cu gandul la ziua care va urma.In dimineata zilei de Craciun,ma trezeam mai devreme ca niciodata,ma imbracam si ţuşti afara,unde bunica si strabunica pregateau cosurile pt pomana,colacei,mancare,prajiturele etc le puneam in cosuri,si ne imparteam,unul se ducea la vecinul din stanga,unul la vecinul din dreapta si tot asa.Dupa ce terminam cu datul de pomana,intram toti in casa,mancam si noi,apoi toata lumea statea in pat la tv;dupa amiaza plecam in vizita pe la rude,mai stateam de vorba,mai radeam si noi.Pe 26 decembrie,eu,bunica,bunicul si strabunica plecam la Craiova si ei ramaneau pana in luna martie,pt ca la tara ar fi fost prea frig sa stea,bunica avea serviciu si trebuia sa mearga,iar bunicul trebuia sa stea la Craiova pt ca avea o nepoata pe care trebuia sa o plimbe cu sania.In Craiova,cand ajungeam la mine acasa,parintii ma asteptau cu bradul impodobit,si cadourile de la Mos Craciun.De vreo 3 ani,am ales sa nu mai merg la tara,pt ca ma saturasem sa fac accelasi lucru de Craciun,am ramas acasa,unde plictiseala era mare dar singura chestie care ma incanta era ca pot sa merg cu colindul de ajun,in rest..nimic special.Anul asta,ma si gandeam ce sa fac,sa merg la tara,sa raman acasa,uite ca soarta a decis in locul meu..chiar daca m-as duce,totul ar fi egal cu 0,sufletul care se bucura de venirea mea acolo,care ma facea sa zambesc,sa iubesc,si sa simt ca traiesc a plecat,undeva sus,catre ingeri si Dumnezeu,strabunica mea nu mai este,asa ca fara ea,nimic nu mai e ca inainte.Asta e primul Craciun fara ea,e trist si totul nu ma duce decat la un singur gand:vreau sa ii dau cadou de Mos,sa o strang in brate..vreau...dar nu pot...

Sper ca voi,sa va bucurati de Craciun,sa fiti sanatosi si iubitori cu cei dragi.Craciun fericit!

Posted in: AMINTIRI