Cum ar arăta o lume în care marile companii nu ar pune preţ pe promovare, sau unde ar exista metode represive de convingere a consumatorilor? Vă puteţi imagina o lume fără Crăciunul aşa cum îl cunoaştem noi? Pentru că îl datorăm şi Coca-cola.
La cel mai apropiat magazin de casa mea se vând de obicei numai produse rudimentare. Pâine, bomboane, condimente, legume de la piaţă, îngheţată. E un fel de afacere improvizată. Una de familie, restrânsă si cu perspective reduse. Dar, până şi acolo găseşti, încă de la începutul lui noiembrie sticle de 2,5 litri de Coca-cola, cu ambalaj frumos de Crăciun, cu preţ promoţional. Pariul pe care această emblemă a capitalismului american l-a pus cu societatea noastră în dezvoltare a fost câştigat. Crăciunul a devenit un simbol acaparat cu succes de imaginea sucului acidulat, în special. Promovat ca un produs de familie, acesta se încadra perfect în spiritul materialist al Crăciunului. Camioanele Coca-cola, în ritm de "Hollydays are coming" (Holidays are coming), reprezentând împrăştierea aproape logică a mărcii, au cucerit copiii. Alte reclame, alte idei, reuşită imediată.
Urmări? Da, Coca-cola - şi nu numai - a contribuit la popularizarea sărbătorilor de iarnă, aşa cum se arată şi în documentarul "Originea Crăciunului", lucru pentru care probabil mulţi sunt recunoscători (Crăciunul, în ciuda agitaţiei şi superficialităţii, e şi un timp de repaus, linişte, dedicat familiei), dar preţul plătit e de un ridicol ironic, pentru că riscăm să pierdem tocmai ceea ce am câştigat astfel. Atacul publicitar început atât de devreme e chiar necesar? Schimbă el ceva în bine?
Din cauza disperării pe care o demonstrează publicitarii, ne putem aştepta la reclame tot pe atât de captivante, doar că difuzate încă din septembrie, la imaginea unui Moş Crăciun gras şi vesel pe sticlele mari de suc până în aprilie, la Milka ediţie de Crăciun disponibilă tot anul.
0 RĂSPUNSURI:
Trimiteți un comentariu