E duminică, 23 noiembrie 2008 şi, pentru prima dată toamna/iarna asta a nins. De cum m-am trezit, după fereastra acoperită pe jumătate de jalusele, am văzut ceva alb. Era un strat subtire de zăpada afară, iar acum văd clar dealul pătat, asemeni unui dalmaţian şi încă puţini oameni afară. Nu ştiu cum se face, dar mai mereu prima ninsoare din an (evident, nu în sens cronologic) e foarte importantă. Pe baza ei se construiesc speranţele pentru nişte sărbători frumoase, reuşite. Miros de coajă de portocale.
Undeva în copilăria pierdută, de la etajul 9 asistam cu ceea ce atunci erau prieteni si vecini la prima ninsoare, într-un balcon rece si gol, patru copii sărind de bucurie, în rezonanţă cu vremea de afară pe muzica proprie de "Jingle bells". Momentul, probabil lipsit de conduită socială şi profunzime în acele zile e pentru mine portretul cel mai reuşit al fulgilor fragili care fac primul contact cu pamântul. E magie. Şi azi consemn aceaşi magie a zăpezii.
Sper să ningă şi la voi. Pregătesc câteva poze pentru zile următoare.
duminică, noiembrie 23
CONSEMN ZAPADA!
0 RĂSPUNSURI:
Trimiteți un comentariu