Fragment preluat de pe cartea cu păcate:
Continuarea...TINEREŢEA
2. Copilul pădurii
A fost odată ca niciodată, în vremuri atât de îndepărtate încât până şi bunicii cu greu îşi mai aduc aminte, a fost o driadă pe numele ei Necile, ce trăia în minunata pădure Burzee. Se înrudea strâns cu preaputernica Regină Zurline, iar căsuţa ei se afla sub umbra unui stejar întins. O dată pe an, de ziua noilor boboci de floare, când copacii începeau să înmugurească din nou, Necile ducea Potirul de aur la buzele Reginei care bea din el în cinstea prosperităţii pădurii. Prin urmare, vă daţi seama că era o nimfă cu o oarecare însemnătate şi, mai mult decât atât, se spune că era foarte apreciată datorită frumuseţii şi graţiei sale.
N-ar fi putut spune când anume a fost zămislită. Nici Regina Zurline nu-şi aducea aminte şi nici măcar Marele Ak însuşi. Se întâmplase cu mult timp în urmă, când lumea se afla la începuturile sale şi când fusese nevoie de nimfe ca să apere pădurile şi...
0 RĂSPUNSURI:
Trimiteți un comentariu